Luna de miere pe motor
Pornim din Izvoarele abia pe la 13.00 si, desi “targetul” era sa ajungem la Oradea in prima zi, din cauza plecarii cu intarziere innoptam langa Cluj. A doua zi plecam pe la 9.30 cu destinatia Viena cu pauza in Oradea (cumparam niste forinti insa insuficienti iar in Ungaria nu-i prea convenabil sa faci plati in euro); la granita trecem fara probleme (nici nu ne-am dat castile jos) – continuam drumul spre Debrecen si apoi autostrada de Budapesta. Probabil ca sa alunge monotonia celor 220 km, intreaga autostrada am avut parte de un vant lateral puternic care voia parca sa smulga topcaseul si rucksackul insa din fericire “baietii” de la Givi au facut treaba buna cand au facut suportul de topcase. Budapesta am traversat-o relativ usor iar pe autostrada catre Viena a inceput singura (din fericire) ploaie de care am avut parte in toata plimbarea. Seara ne-am cazat intr-un camping (facusem rezervare cu cateva zile inainte – thanks to Ciprian Danci din TM) si am ramas in Viena 3 nopti. S-au vizitat Praterul, Schonbrunn si, bineinteles, Louis GigaStore… Destul cu Viena, pe 26 Jul plecam catre ChiemSee unde in timpul cat ne-am plimbat cu vaporul si am vizitat obiectivele de pe insule, cebereul nostru s-a odihnit in parcare alaturi de un Hot Rod:
Traseul a continuat pe niste drumuri cu peisaje super de la Prien catre Miesbach-Bad Tolz-Kochel am See (unde am si innoptat). Aici am avut ocazia sa participam la o petrecere traditionala tiroleza, cu vin si bere din belsug…: Ziua urmatoare am pornit pe un traseu de vis catre castelul de la Linderhof al lui Ludwig al doilea al Bavariei (un tip cu gusturi mai “dubioase” – avea langa castel construita cea mai mare pestera artificiala din Europa?!…)Am mers apoi catre Fussen pe vestita Romantische Strasse (din nou peisaje superbe) si am vizitat castelul Neuschwanstein (al aceluiasi Ludwig care aici si-a amenajat o pestera intr-o camera):
Am continuat drumul catre Oetz si am innoptat la o pensiune asezata intr-o zona inconjurata de munti. Am pornit apoi catre Hochgurgl si trecatoarea Timmelsjoch, soseaua urcand pana la 2509m. Peisajul de vis aduce cu Transfagarasanul insa zona e mult mai bine exploatata. Ne-a surprins numarul foarte mare de motociclisti care tranzitau regiunea, parca eram la noi la o intrunire moto. Am “gustat” si un pic din Italia, facand un scurt popas in Vipiteno, dupa care ne-am continuat drumul si ne-am cazat in apropiere de Innsbruck. In ziua urmatoare am pornit catre vestitul Grossglockner unde, desi ne aflam la altitudine asemanatoare cu Timmelsjoch traversat in ziua precedenta (2504m fata de 2509m), am trecut de la vara la iarna. Sus temperatura era foarte aproape de zero. Cand am descalecat si am vrut sa facem cateva poze ne-am ridicat vizierele insa am fost izbiti in fata de o rafala de vant rece care ne-a facut tare invidiosi pe majoritatea celor din jur care preferau sa admire peisajul din habitaclul bine incalzit al masinii… Am coborat de pe munte si seara am ramas in Fusch, localitate situata la baza muntelui, iar in ziua urmatoare aveam in plan sa ajungem la Postojna.
Intrucat doream sa “beneficiem” cat mai mult de frumusetile Alpilor, am pornit catre Villach ocolind prin Obervellach si singura posibilitate pentru traversarea muntelui prin aceasta zona era prin tunelul de 8km traversabil doar prin imbarcarea intr-un trenulet special: In Postojna am vizitat bineinteles, pestera, fiind atentionati de ghidul foarte vigilent de interdictia fotografierii. Am vazut lucruri impresionante insa noi ramasesem cu gandul tot la peisajele superbe ale Alpilor. Am continuat calatoria pe malul Adriaticii, ne-am prajit cateva ore in statiunea Senj si din nou la drum catre rezervatia naturala din Plitvicke. La Plitvicke am ajuns pana in pranz, ne-am cazat si apoi am mers in rezervatie pentru a vedea ultimile lucruri interesante din acest sejur. Ar fi multe de spus despre fiecare obiectiv in parte si poate si amanunte utile pentru cei care ar vrea sa faca acest traseu. Plitvicke a marcat practic sfarsitul calatoriei noastre. In ultima zi am ocolit Zagreb, am trecut pe langa Balaton, Budapesta si, desi planul initial era sa nu ne oprim pana acasa, am innoptat in Cluj dupa aproape 1000 de km de drum anevoios, cu multe portiuni in lucru, lasand pe ziua urmatoare restul de 400km. A doua zi ne-am intors acasa cu multe amintiri placute dar franti de oboseala dupa atatea zile de calatorit !