Parca as trai si acum momentele de la munte….poate ca pentru unii e o banala excursie sa mergi pana la Busteni dar pentru mine a insemnat mai mult decat atat si asta pentru ca la Busteni a fost prima mea vacanta cu iubitul meu,actualul sot!!Eram atat de entuziasmati…nu mai plecasem nicaieri impreuna…doar noi doi…fara ca nimeni sa stie de noi!!eram amandoi la scoala., eu la Sibiu iar ea la Ploiesti asa ca parintii au stiut ca am ramas “cuminti”la internatul scolii!!important e ca ei au aflat tarziu..cand deja purtam acelasi nume..
De ajuns am ajuns cu trenul in Busteni iar de cazat ne-am cazat la o pensiune foarte cocheta si nu foarte scumpa la prêt..undeva pe strada unde se urca catre “Gura Diham”.Foarte frumos…o zona linistita si cu un peisaj mirific!! Indata ce ne-am cazat am si plecat la „colindat”!!Am plecat la cascada Urlatoarea..poate ca de la zgomotul specific i se spune si „Urlatoarea” zgomotul din caderea apei rasuna in toata padurea..un zgomot pe care nu il poti confunda cu nimic altceva..un tablou al naturii care te incarca cu energie …cu adrenalina!!Intr-adevar pana ajungi sus la cascada e ceva de mers pe jos prin padure..dar aerul inspirat iti da forta necesara sa mergi mai departe…un aer atat de mult oxigenat si asta doar din vina padurii… La coborare de la cascada am fost la Manastirea Caraiman, inconjurata de brazi seculari, o manastire mai speciala decat altele pentru ca aici traieste un pustnic, calugar si preot cum isi zice, a carui faima a trecut de mult dincolo de zidurile de piatra ale Bucegilor.
Un altfel de preot fata de cei cunoscuti…un preot care impartea bunatate si credinta oamenilor..un om care a „sfintit”cu adevarat locul de asezamant!! Un loc unde am gasit pacea spirituala de care aveam nevoie!Un loc unde am putut sa-mi descarc sufletul de rau si sa pastrez doar bunatate… Deja obositi…dar impliniti din punct de vedere spiritual..trebuia sa ne incarcam energia cu o ciorbita de burta si sarmalute traditionale asa ca ne-am indreptat catre un restaurant..si cred ca am gasit unul din cele mai bune…”Restaurantul Casa Ancutei”!!Intr-adevar patronul acelui restaurant stia sa-si atraga clientii…preturi exceptionale…mancarurile nemaipomenite iar serviciile ospatarilor ireprosabile!!Un restaurant specfic cu mancare traditionala …servita in vase de lut!Iar pe fundal..se auzea muzica romaneasca „populara”!!parca ai fi zis ca esti la o nunta dar cu cativa ani in urma..pe cand se pastrau traditiile… Si cum eram franti de oboseala…dupa ce am savurat mancarurile de la „casa Ancutei” ne-am indreptat spre pensiune unde imediat ajunsi am si tras un pui de somn pana a2a zi..
Treziti de razele soarelui a2a zi ne-am echipat pentru a ajunge la „batranele babute”-BABELE!!am urcat cu telecabina pana la inaltimea lor…pana pe platoul Muntilor Bucegi.Aveam inima cat un purice pana am ajuns sus pe platou…tot aveam impresia ca in telecabina nu sunt in siguranta…toata lumea era curioasa sa vada „tabloul bucegi vazut de sus..din telecabina”dar eu am preferat sa stau cuminte…sa ma lipsesc de acel tablou real..ajunsi sus „BABELE”erau pazite de un catel Saint-Bernard.Glumeam…pe cat era de mare pe atat era de bland…facea parte de cadru..Iar Babele erau singuratice…imbatranite de atata vreme si de vuietul vantului de sus..neclintite din locul lor de mii de ani…devotate platoului unde s-au nascut… Va pot spune ca a fost cea mai frumoasa vacanta !!mai bine zis”mini-vacanta”!!pentru unii sunt mai importante „locurile straine” dar inainte de acele locuri ar trebuie sa vizitam locurile noastre, frumusetea tarii noastre si bogatia acestei tari!!daca nu noi ne mandrim cu tara noastra ,atunci cine????si asta va spun din cunostitnta de cauza…in afara gasiti frumusetea locurilor dar nu veti gasi caldura sufleteasca a romanului!!
Pot spune ca a fost vacanta lipsita de neplaceri si mofturi..a fost vacanta in care am evadat catre libertate..scapand de stresul zilnic…scapand de nevoia de shoping…Am profitat la maxim de frumusetea locurilor si de medicamentul natural oferit de natura(aerul sanatos de munte)!!