Un alt concurs m-a determinat sa pornesc pe cararea amintirilor, tocmai pana in perioada copilariei, cand, in fiecare vara, calatoream cu parintii in statiunea Amara. Poate multora li se va parea cunoscuta denumirea, caci o pot zari in trecere pe vechiul drum spre mare. Acum, cand privesc in urma, nu prea inteleg de ce preferau parintii mei aceasta varianta si nu alegeau sa se indrepte, ca toti bucurestenii, catre mare. Dar copil fiind, ajunsesem sa indragesc aceste iesiri.
Cazarea se facea mereu la hotelul sindicatului, hotel care cred ca si in zilele noastre are un usor iz comunist, un iz specific de vechi. Majoritatea hotelurilor din zona erau de 2-3 stele, probabil si din cauza ca majoritatea turistilor erau pensionari. Aceasta statiune este recunoscuta pentru beneficiile apei sarate asupra organismului, cat si bineinteles, datorita serviciilor balneo-climaterice oferite de catre resorturile locale.
Amara este o statiune recomandata pentru afecțiuni reumatismale (degenerative, inflamatorii, abarticulare), afecțiuni posttraumatice, ginecologice, ale sistemului nervos periferic si afecțiuni asociate (dermatologice, endocrine, boli profesionale). Plaja era situata chiar langa lac si nu pot spune ca accesul la apa era unul facil. Pentru a intra in apa trebuia sa cobori pe pietre, dar odata ajuns, nisipul fin de sub picioare iti alina disconfortul. Aveai insa suficient loc sa-ti intinzi prosopul si nisipul plajei era mereu curatat si afanat. Majoritatea turistilor de pe plaja apelau la namol, asadar zilnic era prezent in aer mirosul sau specific. Imi amintesc cu nostalgie cum nici eu, nici sora mea nu puteam evita acest tratament, dar parintii se gandeau intotdeauna la ce este mai bine pentru noi.
Si, cat esti copil, apa sarata si namolul sunt niste tratamente al caror beneficiu il resimti mult mai tarziu, asa ca pentru cei mici probabil nu va para prea util si nici macar placut. Probabil acesta este si motivul alegerii acestei destinatii de vacanta, caci intotdeauna este mai bine sa previi decat sa tratezi. Daca nu iti doreai sa zabovesti la plaja cat e ziua de lunga, puteai pescui in helesteul din vecinatatea strandului. Capturi prea mari nu cred ca puteai face, dar mai important era sa te simti bine. La ore relativ fixe, in fiecare zi, serveam fie micul-dejun, pranzul sau cina in sala de mese a hotelului, unde mirosul de cantina era atat de imbietor…Acum, acel miros pare multora desuet, dar cand esti in vacanta cu cei dragi totul ti se pare minunat. Seara, puteai iesi fie la un teatru de vara, fie la promenada pe stradutele din jurul hotelurilor unde, daca aveai noroc, puteai gasi grupuri de polonezi sau nemti, veniti sa-si vanda marfa. Puteai descoperi fie fel de fel de nimucuri utile, fie haine sau chiar produse alimentare.
In vremurile in care toti romanii aveau Dacie, parea o extravaganta sa decoperi pe plaiuri mioritice produse de import. In cazul in care erai mai pretentios si vroiai sa vezi si altceva in afara statiunii te puteai aventura pana in Slobozia, un oras curat si linistit, dotat si cu un centru comercial. In urma cu 15 ani, oamenii erau politicosi si primitori si iti facea placere sa revii acolo in fiecare an. Memorabile mi se par apusurile de soare, care erau atat de placute pe malul lacului. Razele blande ale soarelui mangaiau stuful si se reflectau intr-un ultim sarut pe unduirile apei. Imi amintesc cu o usoara nostalgie de ceaiurile facute cu termoplonjorul, de pateurile si sandwich-urile de pe drum, pastrate bine in lada frigorifica.
Imi amintesc de sentimentul placut care ma incerca cand stiam ca mergem in vacanta. Noi consideram ca mergem la mare. Cred ca cele mai multe persoane vor fi de acord ca mai frumoase vacante sunt si vor fi cele petrecute in familie. Cand esti singur, parca aventurile nu au acelasi farmec si nu poti impartasi cu nimeni bucuria pe care o incerci cand te relaxezi intr-un loc drag.