De anul trecut m-am hotărât ca de fiecare sărbătoare „populară” să mă feresc cât se poate de mult de invazia grătarelor și aglomerația din zonele turistice de pe la noi. Așa că de fiecare sărbătoare religioasă îmi aleg o capitală de cutreierat și îmi propun câteva obiective importante.
De 1 mai anul acesta am hotărât să merg la Paris și nu la mare. Am fost câștigată din toate punctele de vedere pentru că vremea în țară a fost foarte urâtă, iar eu la Paris m-am bucurat de soare și plimbări lungi în orașul golit de locuitori și plin de cupluri îndrăgostite sau grupuri de turiști de toate națiile.
Am călătorit cu Austrian Airlines dus și întors cu escală la Viena. Drept să vă spun aeroportul din Viena mi s-a părut foarte frumos, mic, cochet, plin cu firme și cu oferte tentante de shopping. Åži bineînțeles că m-am răsfățat cu un set Clarins pentru machiaj ochi și la întoarcere cu un parfum cu iz de lămâie și ceai verde de la Elizabeth Arden. Nu am rezistat și mi-am cumpărat o cutie cu bomboane de ciocolata umplute cu rom, un deliciu. La dus a trebuit să aștept 3 ore, așa că mi-am cumpărat un capucino uriaș de la Starbucks cu topping de scorțișoară pe care l-am combinat cu bomboanele, m-am așezat într-un colț de cafenea unde se auzea o muzică de jazz discretă, mi-am scos carnețelul și stiloul și am început să înșir impresii. Cu toate ca de fiecare dată când călătoresc cu avionul sunt cam stresată, de această dată chiar m-am simțit bine, relaxată și fără nici o grijă. Toate bune și frumoase până când vigilența funcționarilor austrieci a făcut să fie observat că pașaportul meu expira chiar în acea zi. Nu mi-a venit să cred, noroc că la întoarcere aveam și buletinul la mine și am trecut fără griji.
Despre Paris aș putea să scriu neîncetat fără să mă opresc pentru că este un oraș viu și inepuizabil în resurse culturale, istorice și de civilizație. De fiecare dată când sunt la Paris, mă delectez în fiecare dimineața cu un mic-dejun specific: pain au chocolat, croissant crocant cu unt și cafea expresso. De data aceasta, a doua oară când mă aflam în capitala Franței am stat 3 zile și tot nu am epuizat toate locurile pe care aș fi vrut să le văd. Totuși, de fiecare dată când ajung în această capitală intenția mea este să gust mai mult viața orașului și vizitez doar câteva obiective, astfel încât să-mi rămână întotdeauna câte ceva de văzut și să am un pretext bun de a reveni. Astfel că vineri, 1 mai o zi cu soare mi-am ales un parc Parc de Buttes Chaumont ceea ce m-a încântat peste măsură: oameni alergând, jucându-se cu copii sau cățeii, oameni așezați pe iarbă, relaxați și senini că se pot bucura de o zi liberă. Străzile erau goale, majoritatea parizienilor erau plecați sau încă în pat, dar spre după-amiază străzile din centru istoric s-au populat pe lângă turiști cu defilarea sindicatelor, un spectacol încântător pentru ochiul românului neobișnuit cu un spirit civic revoluționqr. Seara am băut o sticlă de vin roșu pe iarbă lângă Turnul Eiffel care la fiecare oră oferea un spectacol efervescent de lumini sclipitoare.
Sâmbătă a fost ziua cea mai plină: am mers până la Sacre-Coeur, pe străduțele cu un aer din secolul trecut, am intrat la un muzeu dedicat lui Dali în care erau expuse câteva din piesele lui de mobilier suprarealiste (sigur știți canapeaua în formă de buze) și câteva schițe grafice, mi-am cumpărat niște scrumiere foarte haioase de la un magazin de cadouri trăsnite, dar cu foarte mult gust numit „La Chaise Longue” pe strada des Martyrs, nr. 91 unde vă recomand să mergeți pentru că nu numai că o să găsiți niște cadouri rezonabile ca preț și cu un design remarcabil, dar și câțiva vânzători tineri care o să vă zâmbească languros și o sa vă ofere tot sprijinul în a alege obiectul potrivit. Am mâncat la un restaurant specific franțuzesc așezat într-o curte a unei case vechi din piatră cu 25 de euro foie gras și un cotlet de vită cu sos de muștar delicios, cu baghetă cu o crustă crocantă și generoasă și o salată foarte gustoasă cum numai francezii o pot face. Mi-am făcut curaj și am urcat în Turnul Eiffel de unde am admirat Parisul în zare și am făcut ocol cu privirea peste toate minunățiile pentru care îți trebuie o viață să le descoperi în detaliu.
Dumincă am ales să vizitez cartierul La defense și am rămas uimită de arhitectura ultra-modernă a unor zgârie-nori impresionanți. Am profitat de intrarea liberă la muzeul Luvru și m-am strecurat printre secolele XVI-XIX cu repeziciune, pentru că erau atâtea de văzut….Gioconda era atracția muzeului fiind asaltată de admiratori din toate părțile cu blițuri și voci de extaziere, rămânând însă cu acel zâmbet distant tot timpul pe buze ca și cum nimic nu ar fi în neregulă. De prânz am preferat să mănânc un sandviș franțuzesc cu multă salată verde și brânză camembert într-o baghetă crocantă și am savurat un expreso la o cafenea pe malurile Senei privind trecătorii, mersul umbrei pe asfalt și muzica unei trupe de jazz ce cânta pe un trotuar apropiat. Apoi după-amiaza m-am odihnit pe iarbă în grădina Luxemburg și m-am bucurat de razele călduțe ale unei după-amiezi târzii, gustând pe îndelete din atmosfera unui Paris ce nu obosește niciodată.
A doua zi plecam din orașul mult iubit împlinită, ușor obosită dar cu un zâmbet lușinos pe față. Am trecut cu bine de toate controalele doar cu buletinul. Avioanele erau pline de turiști. Am continuat să scriu până la decolarea avionului. Lăsam în urmă forfota unui oraș care nu adoarme niciodată. Mai am mult până să bifez toate paginile ghidului meu turistic și multe excursii în urma cărora Parisul să devină cunoscut ca strada unde am copilărit, dar merită efortul să-l redescoperi de fiecare dată, ca pe un vechi amant.