Dacă te hotărăști să alegi vestul Belgiei și nordul Franței pentru 5 zile, s-ar putea să nu ai timp să “le faci pe toate”. Åži dacă te mai întâlnești și cu foști colegi Erasmus, fii chiar sigură de asta!
Planul e simplu, mânată de amintiri plăcute și de dorul de ducă spre orice în afară de marile orașe, pe care le vezi, le admiri și le bifezi, te îndrepți către o escapadă cu iz nostalgic..Recunoști așadar că vrei să re-vezi, re-simți re-descoperi.
Călătoria nu face parte dintre cele pe care de obicei ți le planifici, ci mai degrabă este genul care vine dintr-un impuls materializat și de care te bucuri apoi că nu l-ai analizat și gândit “la rece”.
După o călătorie de apoape 3 ore cu avionul și una cu trenul, de la gara Brussels Midi până în oraș, ar trebui să te aștepți să pierzi un pic notiunea de spațiu și mai ales de timp, pentru că Brugge este, după cum ătii, un oras medieval al cărui centru istoric a devenit patrimoniu UNESCO încă din anul 2000. S-ar putea să îl mai știi și drept oraș în care s-a turnat filmul In Bruges însă, din fericire impunătorul turn Belfort nu a fost special construit pentru film și din nefericire Colin Farrell nu locuiește acolo (după cum am înțeles că sunt întrebași localnicii de către turiști, câteodată).
Stai liniștită, te vei regăsi destul de repede, altfel riști ca cineva să dea peste tine cu bicicleta, având în vedere ca nu îți dai seama ca mergi fix pe mijlocul străzii pietruite. Nu e chiar așa de linistit precum ai fi crezut, nu? Atmosferă cenușie? S-ar putea, când plouă. Dacă privești totuși în jur localnicii rămân senini, ignorând ploaia maruntă și de scurtă durată și își continuă mersul pe bicicletă, probabil drumul spre serviciu, îmbrăcați chiar elegant, său către școală. Dacă tot vorbim de bicicletă, este cazul să îti închiriezi una de la unul dintre multele centre de închiriere, și chiar de la gară, pentru numai € 9.50/ zi.
Înarmată cu o bicicletă, ajungi repede în centru, într-una dintre cele doua piete-Markt –Piața Mare, unde dacă ai mai fost, vei regăsi acceași atmosferă: turiști săvurând cafeaua la una dintre numeroasele terase precum Carré, biciclete și impunatoarele clădiri medievale din jurul a 2 statui: Curtea Provincială este cea mai impunătoare, iar dacă ciulesti urechea la expunerea unui ghid francez, poți afla că a fost renovată în still neogotic în secolul al XIX-lea.
Turnul, da turnul Beffroi, construit între secolele XIII și XV este într-adevar simbolul orașului și în niciun caz nu trebuie să ratezi panorma oferită de sus, după ce urci cele 366 de trepte și plătești în jur de 10 €. Dacă urcatul te-a obosit, poți să mănânci niște cartofi prăjiti cu pui de la o baraque a frites chiar din piață. Deși localnicii prietenoși și binevoitori te avertizează să nu mănânci din piață pentru că este cel mai scump, nu se compară nimic cu așezatul pe bancă pentru a mânca, sau chiar pe jos, după ce ai urcat 366 de scari.
Dacă tot s-a oprit ploaia, o plimbare cu barca pe canalele din Brugge este modalitatea perfectă să îți petreci dupa-amiază. Ultima oară cand am fost aici mi s-a spus că cine se plimbă cu vaporașul pe canale va reveni cu sigurantă..Aceeași senzație placută de frumos și de peisaj care te copleșește-flori, case medievale care au rezistat din secolul al XIII-lea, magazine de suveniruri și razele soarelui care te urmăresc. Te trezești când ghidul îți mulțumește în Engleză și Franceză și îți zâmbește frumos pentru bacșis..
Un alt imperativ este pierdutul pe străduțe pietruite…Poți da din întâmplare peste case albe cu ferestre roșii, ca pentru pitici, căsute din cărămida cu flori în geam și bicicleta în față-ca din turtă dulce, și bineînteles, magazinul de ursuleți, în fața căruia se află o mostră de urs de 1,50 m. Pierdută fiind, am nimerit în Biserica Sfântului Sânge la ceremonialul în cadrul căruia este venerată relicva cu sângele Mantuitorului. Un gând, o rugaciune, un moment.
Mai departe, către parcul Minnewater, privești copacii ordonați și umbrele urmărindu-le, narcise galbene ce îi înconjoară. Urci pe un deal către o moară veche și privești apusul.
Apoi te întorci să mănânci o masă copioasă la bistroul De Bekoring, unde chelnerul îți recomandă un delicios meniu ce contine melci cu sos de ciuperci, grătar cu cartofi prăjiți, vin și un desert delicios la alegere, bine..te va costa în jur de 40€.
După atâta hoinareală, este cazul să te îndrepți către treburi mai practice. Ok.. linșite..atmosferă medievală, ok biciclete ok plimbare romantică cu barca pe canale,.. e prea mult!. Lipsa mi-a fost compensată de muzeul de ciocolata, la concurență în rândul turiștilor cu muzeul cartofilor prajiti . La ambele, taxa de intrare-în jur de 6 €.
Cicolata a fost pe primul loc, bineînțeles. În afară de faptul că am aflat întreaga istorie a bobului de cacao și varietatea de arome și combinații în care poți savura ciocolata, am primit cu poftă în suflet o demonstație a desăvârșirii în ale cicolatpreparatului unui adevărat chef belgian. Demonstrație ce avea forma unei inimi de ciocolată, bineînțeles. Am plecat cu o pofta sătisfacută, având în vedere că mi-am luat o cutie de trufe..drept amintire. Ciocolata belgiana însă, spun localnicii, nu se cumpără din centrul orasului..ci din cartiere mai ascunse unde o găsești considerabil mai ieftină. Cu ocazia asta, am mai cumpărat și un kilogram de scoici de ciocolată, tot ca amintire…
Prima dată când am fost în Brugge ca Erasmus, cumpăraturile nu au fost o prioritate. Să spunem ca nici acum nu sunt.., dar aș putea să arunc o privire rapidă.
Prietena mea din Franța îmi comunică faptul că ma va aștepta în Gara din Lille la ora 12. Returnez bicicleta și urc în tren cu gândul că la urmatoare vizită, Brugge va fi la fel. Mi se cere deja biletul în limba franceză…..