Tim Hamilton a prezentat in Garage Turenne de pe 66 Rue de Turenne. O locatie celebra pentru show-urile de moda. O cunosc pentru ca am avut numeroase invitatii aici. Numai ca nu stiu cum s-a facut ca niciodata n-am ajuns sa vad prezentarile din acest loc. Asa ca nu mica mi-a fost surprinderea cand am constatat ca vestitul Garage Turenne este un simplu garaj de pe strada Turenne. Stiu, o sa spuneti ca nici nu e prea greu. Numele sugereaza oricum totul, dar chiar intr-un garaj nu ma asteptam sa vad o prezentare. Si inca una serioasa. Insa da, asa e. Se deschide usa prin rularea automata a portii metalice, iar eu urc impreuna cu ceilalti invitati o spirala asfaltata, unde in loc de masini, gasim asteptandu-ne tacute bancutele oricarei defilari. Uite ca se pot gasi solutii inovatoare pentru a reduce costurile show-urilor. Nu e foarte glamour, dar poate fi un paliativ la recesiunea actuala.
Cobor spirala, nu cea a yoghinilor Misa, ci a garajului Turenne si ma indrept catre Place Vendôme, unde il astept pe John Galliano mai mult de jumatate de ora. Il asteaptau si Suzy Menkes, si Godfrey Deeny, si toti reprezentantii Style sau Vanity. Prezentarea Toamna-Iarna pentru barbati a inclus unele haine avand elemente inspirate din echipamentul boxerilor (shorturi, halate), accesorizate de un simulacru extravagant de palarie-caciula-val. Drept sa spun, mi-a placut mai mult colectia de Primavara-Vara, asa ca, baieti, dati un search si o sa vedeti geniul lui Galliano. Mie una mi-ar fura inima primul baiat care ar veni la mine purtand oricare dintre look-urile colectiei P/V 2010 marca John Galliano. M-a crezut cineva? Deja s-a facut coada?
Elemenetele pugilistice au fost preluate si de Jean Paul Gaultier, care s-a prezentat pe runway cu un machiaj reusit, ce sugera ca primise inainte cateva lovituri zdravene. Sper ca era doar machiaj, ca nu se stie niciodata cu Chris Brown (prietenul Rihannei) in primul rand. Eu, prevazatoare, m-am tinut la o oarecare distanta de Chris. Pentru admiratoare, cel care imparte vocalize si pumni poate fi observat in filmuletul meu de la defilarea Galliano Toamna-Iarna 2010, daca depui putin efort si-ti muti atentia catre partea stanga.
De obicei, filmez cate ceva din fiecare show, asa cum stiu eu: stangaci, amator, cu tremurari ale mainii, si obtin in final imagini incomodate de lumini prea puternice sau prea slabe pentru aparatul meu. Dar sunt ale mele si le pot accesa fara dificultate ori de cate ori simt nevoia unei doze de moda. De data aceasta am reusit sa captez o parte consistenta a prezentarii Galliano, insa display-ul prinde glas. Cand toate modelele masculine se-ncolonau pentru defilarea de final, imi apare mesajul inrosit, care, dupa cum bine stii, ti se arata ca o revelatie nedorita tocmai cand iti e lumea mai draga: “You have left only 10 seconds.” Da, multumesc!
Incep sa ma foiesc pe scaun si sa boscorodesc in gand: ”Miscati-va mai repede. Hai!” Surprinzator, baietii chiar mi-au ascultat gandurile. 8, 7, 6… Se sting luminile. 5, 4… Incep tobele, acompaniate de una dintre melodiile acelea care te tin in suspans 3, 2… in timpul filmelor. 1, 0. Of! Si e chiar off!
Stai! Inca mai am o sansa – telefonul. Incep sa butonez si sa sterg din fotografii. Dispar vreo doua-trei dintre prietenele mele. Tobele continua. Sa nu cumva sa vina Galliano! Mai eliberez cateva secunde din memorie si cu degetele impleticite–n taste deschid. Surprind flacari iesind din podea, iar asteptatul serii apare in spatele decorului. Ecranul se face negru, mortua est. Gata. John Galliano iese, iar eu nu inregistrez nimic. Curat ghinion! Sa-si mai ia cineva aparat ca al meu! La oferta.