Aveam asteptari mari pentru ca, la inceputurile mele la Paris, prezentarea Lanvin a fost primul show de moda adevarat la care am asistat. Coplesita de importanta evenimentului, am reusit atunci performanta de a strica toate fotografiile facute. Si m-am incapatanat sa am atatea imagini cat pentru toate prezentarile din sezon. Iar cand am ajuns acasa si le-am descarcat, nici macar una nu era de-o coerenta acceptabila. Intre timp m-am specializat in ajustarea setarilor aparatului foto si nici trepidatiile inimii n-au mai fost resimtite acut.
Pentru recentul show m-am asezat cuminte la locul meu, rotindu-mi privirea in stanga si-n dreapta dupa chipuri cunoscute, insa fara mari rezultate. Prea multe persoane se perindau printre randuri, misunand ca orbetii in cautarea numarului castigator inscriptionat pe propria lor invitatie.
Castigatoare au fost si hainele din prezentare. Banuielile admirative mi-au fost confirmate de predictiile buyerilor, care s-au pus de acord ca vanzarile marcii Lanvin nu vor suferi din pricina recesiunii. O noua colectie cu rasunet din partea publicului. Alber Elbaz tasnind din randul drept la final, a defilat modest pana la jumatatea podiumului, coplesit de emotia data de vibratiile palmelor ce sunau a succes.
La retragerea in culise, am urmat acelasi ritual. In cea mai mare graba am innotat impotriva curentului multimii sa ajung impreuna cu Godfrey Deeny la creatorul minunatiilor vazute. Scaldat in torente de aprecieri, Elbaz cu greu isi gasea spatiul necesar primirii admiratorilor. A fost nevoit sa se roteasca precum un titirez de jur imprejur, insa cu viteza melcului. Personaje dintre cele mai diverse ii tintuiau sporadic atentia daca acesta le recunostea.
Godfrey Deeny ii sare in ochi imediat si il imbratiseaza la fel ca in sezonul precedent, cand l-am cunoscut pe Alber Elbaz. Prin ricoseu, ma recunoaste si pe mine, fiindu-mi acordate cateva momente pretioase de ragaz pentru a-mi exprima gratularile. M-am gandit de multe ori ce le-as putea spune acestor personalitati atunci cand ma gasesc in fata lor si am ramas tot la rezumatoarele felicitari ca sa nu plictisesc. Despre “cat de grozavi” sunt or fi auzit ei destul de la altii.