Ca tot am depanat amintiri despre haine reinterpretate si Diane Pernet, mi-a venit in minte o intamplare tragi-comica de la Salonul Pret-a-Porter precedent. Eram la Paris Fashion Institute. Ne dusesem toti colegii, cu Diane in cap de lista, la invitatia unei fundatii din Brazilia, care expunea haine facute de mana unor doamne carora viata nu le-a oferit aceleasi sanse ca si noua.
Printre expozantii de la Pret-a-Porter, surpriza – 4 erau din Romania.
Eu, foarte mandra de propriile-mi origini, incerc sa ii prezint lui Diane pe unul dintre designerii romani – n-o sa dau nume. Si incep sa fac PR asiduu primului designer roman care ne iese in cale, povestind intregului grup despre talentu-i nativ, despre hainele minunate pe care le realizeaza si asa mai departe.
In incercarea mea de a facilita o conversatie, ma izbesc de privirea translucida a designerului nostru, care statea pe un tamburete, cu ochii tintiti intr-un laptop. Nu doar ca nu se ridica de pe scaun, dar nu lasa nici laptop-ul din mana si asta in timp ce noi ii vizitam standul. Imi treceau prin gand sute de intrebari, pe care pariez ca nici Einstein plus Freud impreuna nu le-ar fi putut elucida. “De ce nu reactioneaza normal? Ce-o fi atat de interesant pe ecranul laptop-ului? O fi jucand Counter Strike si nu-si permite sa-si ia ochii pentru cateva secunde, ca doar risca o viata? O singura impuscatura si tot efortul de pana atunci s-ar duce pe apa sambetei… Nu stiu daca ar fi avut retea acolo. Sa fie telenovela preferata? Ar putea-o urmari si in reluare. Sa fie unul dintre meciurile acelea importante, pe care daca le-ai pierdut, ai pierdut la pachet si urmatorul subiect de conversatie cu prietenii? Se difuzeaza mai pe seara de obicei.”
Ce-o fi fost numai designerul nostru stie. Eu stiu doar ca m-am inrosit, nestiind cum sa ma eschivez elegant din situatia in care intrasem de buna voie, cu cele mai bune intentii. Iar acum am simtit pe pielea mea ce inseamna cu adevearat zicala: “Orice fapta buna, nu ramane nerasplatita.” Sau cum era?
Adica, dupa ce laud munca unui compatriot de-al meu si incerc sa-l prezint ambasadorului noilor talentelor, ma refer aici la Diane Pernet, primesc in schimb o superba cvasi intoarcere a spatelui.
Dar Diane e mult mai agila decat mine. In timp ce eu ma chinuiam sa elucidez misterul ignorantei cu cele mai neobisnuite inferente, ca la cursurile de Logica – SoP, Non ¬S Non P, daca SiP=1, atunci SaP=?, ea deja ajunsese la standul urmator, nederanjand pe nimeni din activitatea World Wide Web.