Kylie Minogue

Nimic din drumul până la Spitalul Fundeni, intrarea acestuia, parcul cu bănci și bolnavi ieșiți la soare, holuri, camere de chimioterapie sau saloane cu paciente, nu amintește de ce ne spun poveștile de succes ale starurilor care, la un moment dat, au depășit o boală atât de cruntă precum cancerul.

Nimic din ceea ce auzim despre tragediile vedetelor, sau despre timpul aparent scurt pe care îl petrec până să revină în viața publică, sau despre ușurința cu care vorbesc despre boala cu care nu încetează să lupte, nu pare să aibă legătură cu durerea pe care o văd la o familie adunată pe o bancă, la mică distanță de mine aproape de Institutul Oncologic „Prof. Dr. Alexandru Trestioreanu“. În ziua în care am primit răspunsurile acestui interviu m-am dus la Institutul Oncologic ca să văd cum arată o femeie bolnavă de cancer altfel decât la televizor.

Statisticile institutului spun că una din nouă femei vor fi diagnosticate cu cancer până la sfârșitul vieții lor, iar 17% din decesurile de cancer vor fi datorate formei dezvoltate la sân. Datorită modalităților de prevenire, numărul poate scădea, dar niciuna dintre femeile din curtea spitalului din cărămidă roșie nu e Kylie Minogue, niciuna dintre acestea nu a primit sute sau mii de scrisori și nu are parte de cel mai nou și mai scump tratament disponibil în acest moment.

Celebritățile de azi tind să aibă o aură de imortalitate, iar dacă mor e mai probabil să o facă după o supradoză decât să se îmbolnăvească de ceva atât de normal și terifiant precum cancerul. Kylie a supraviețuit și își spune povestea.

tabu: La 20 de ani de la piesa „Locomotion“, după o perioadă grea din viața ta, te-ai pregătit diferit pentru acest album?

Kylie Minogue: Cred că pot spune că nu m-am pregătit pentru nimic așa cum am făcut-o pentru acest album și înainte să spun altceva, trebuie să știți că albumul acesta este o celebrare mai mult decât a fost altul până acum. Am început să muncesc la acest album cu un an și jumătate în urmă, iar la momentul respectiv nimeni nu știa când o să fie gata pentru că nu vroiau să mă preseze, dar eu a trebuit să mă întorc în studio doar pentru a mă testa și pentru a îmi lua câteva probleme de pe umeri, ceea ce am și făcut.

tabu: Turneul „Showgirl“ a fost oprit în momentul diagnosticării tale, ulterior, ai revenit, continuând cu partea a doua a turneului numită „Homecoming“. În toată perioada asta ai simțit cât de mult își dorea lumea să te însănătoșești?

K.M.: Abia la sfârșitul turneului „Homecoming“ mi-am dat seama că am o astfel de viziune. Nu găsesc cuvintele potrivite pentru a explica cum a fost, însă viziunea mă înfățișa continuând ceea ce am început, ceea ce a fost mai mult o binecuvântare: am știut ce am de făcut.

tabu: Aflată din nou în studio erai conștientă de așteptările ge­nerate de revenirea ta?

K.M.: Eram conștientă de așteptări, dar nu în totalitate pentru că am refuzat să ascult știrile sau să citesc ziarele. Eu aveam doar realitatea, nu aveam nevoie de altceva, dar am primit multe scrisori de la multă lume. Toate m-au ajutat, iar ceea ce nu am știut, am simțit. Pe multe dintre ele scria doar „prințesa Pop“ sau „Kylie Popstar“, dar important e că au ajuns chiar și așa la mine. A fost foarte drăguț.

tabu: Cel mai intimidant moment? Ai simțit că s-a schimbat ceva față de celelalte experiențe în studio?

K.M.: Partea cea mai intimidantă nu prea există pentru mine. Eram atât de fericită să mă întorc în studio, atât de convinsă că aveam oportunitatea să fac ceva diferit decât până acum. Lucrurile de bază sunt la fel, nu se schimbă, intru în joc și fac lucrurile să se întâmple, însă ceva s-a schimbat în mine și sper că asta se poate auzi și în piesele de pe album. Åži trebuie să spun că am încercat să mă simt la fel de bine ca și până acum înregistrând un album nou.

tabu: Ceea ce mulți oameni iubesc la tine este capacitatea ta de a râde și faptul că nu ai devenit obsedată de imaginea ta. Cum reușești să rămâi cu picioarele pe pământ?

K.M.: Prietenii mei m-au ajutat. Nu cred că ei mi-au spus vreodată că exagerez. Cum am mai spus, pentru că am început să lucrez în televiziune acum mulți ani, am experiența muncii împreună cu mulți oameni. Nu este vorba despre o singură persoană, așa că nu am început să fac asta gândindu-mă că este vorba despre mine și că mi-ar plăcea să fac asta. Iubesc oamenii, iubesc importanța colaborării la înregistrarea unui album, unui clip, a unui turneu. Mereu sunt o grămadă de oameni implicați.

tabu: În procesul de pregătire pentru un nou album asculți multă muzică sau te ferești voit pentru a nu fi influențată?

K.M.: Nu fac în mod conștient niciuna dintre cele două. Am foarte mare încredere în cei cu care lucrez, ei sunt cei care știu ce se întâmplă în muzică. Îmi place să mă concentrez asupra bucății mele de muncă, aceea care presupune că trebuie să fiu eu însămi, nu îmi place să mă duc și să spun echipei mele că aș vrea să cânt așa sau așa. Cel mai important la momentul respectiv este să îmi interiorizez piesele și să le fac ale mele.

tabu: Ai pus cap la cap albumul nou ajutată de Jamie Nelson și Miles Leonard ca producători. Pentru cei din afara industriei muzicale, ce face un producător?

K.M.: Cine știe ce fac producătorii mei? Cred că sunt acolo doar ca să ne facă să râdem, asta pe lângă faptul că mă înnebunesc dar la final merită totuși. Glumesc doar pentru că îi iubesc chiar dacă mă înnebunesc. Ca și în industria filmului, ei se ocupă de tot ce înseamnă producție, direcție etc. Producătorul conduce, iar eu mă ghidez după spusele lor analizând ce a fost ok și ce nu la albumele mele mai vechi.

tabu: Albumul tău nou se numește „X“, de ce?

K.M.: E o poveste destul de lungă. Albumul a avut mai multe titluri pe parcursul înregistrării lui. Înainte de „X“ nu pot să spun care a fost pentru că ar genera o grămadă de discuții, dar cântecul care dădea numele albumului la momentul respectiv nu a mai ajuns pe produsul final. Atunci ne-am gândit că „Ohh“ era cel mai potrivit. On-line, pe forumul meu, fanii îl numeau „KylieX“, fie pentru că nu știau cum să-i zică, fie pentru că așa credeau că se va numi. La un anumit nivel avea sens, era al zecelea album de studio așa că a rămas „X“ simplu și curat.

tabu: Când ai înregistrat „Light Years“, ai avut în studio o listă de cuvinte-cheie pentru ca toată echipa ta să le aibă în vedere și să țină cont de ele.

K.M.: De data asta nu am avut cuvinte-cheie. M-am întors la cuvintele mele preferate: stele, univers, multe dintre ele metaforice, și m-am gândit că nu contează dacă au mai fost folosite, m-am bucurat că le mai pot folosi.

tabu: Câte locații ai folosit pentru înregistrarea albumului? Sunt adevărate zvonurile conform cărora au existat 40 de cântece pentru albumul „X“?

K.M.: Am început în Brighton, apoi cred că a urmat Londra. New York, am înregistrat unele în Paris și apoi ne-am întors la Londra. 40 de cântece este posibil să fie prea puține. Nu știu câte cântece au fost compuse pentru albumul acesta, nu le-am numărat, probabil că au fost mai multe. Toate astea într-un an și jumătate și un turneu, nu că aș scrie în turnee, dar mi-am luat câteva luni și, cum am spus, nu am fost presată. A fost acel gen de început calm și liniștit pentru a mă putea întoarce. Nu a mai fost la fel de calm când m-am întors în studio, eram o nebună mânată de furie. Vroiam să mă eliberez de unele lucruri și în final, am reușit.

tabu: Ai înregistrat și în Scandinavia, crezi că diferite locuri te inspiră și chiar pot influența felul în care sună o piesă?

K.M.: Da, cred că nu am fi ajuns nicăieri dacă nu suna cum ne doream noi, dacă nu avea calitate și echilibru. Totul a fost controlat de producție, m-am bucurat să merg acolo și să înregistrez știind că ei se vor juca cu ce am făcut eu și că dacă în final va mai semăna cu cea fac eu, avea să fie minunat.

tabu: „Sunt ca un diamant/voi străluci pentru mult timp“ sunt versurile unei piese care nu a ajuns pe album…

K.M.: Acesta a fost scris după ce mi-am terminat tratamentul și am început să revin în lume. Am scris cu Scissor Sisters înainte de a termina turneul, iar cântecul „White Diamond“ este unul din acea perioadă. Nu este inclus pe album, dar este o parte din acesta pentru că era atât de confortabil la acel moment. Din alt punct de vedere, m-am simțit bine pentru că aveam deja ceva gata la finalul turneului „Homecoming“, ceva ce vorbea despre momentele prin care am trecut.

tabu: Probabil că ești foarte mândră de un album atât de bun, mai ales după o perioadă destul de agitată…

K.M.: Sunt mândră, dar sunt și extrem de emoționată, cum sunt de fapt de câte ori am un album nou pe piață. Cred că dacă nu aș mai fi emoționată, ar trebui să nu mai fac nimic și să mă duc acasă la mine. Dar este atât de greu, am lucrat la el un an și jumătate și sunt atât de multe cântece care nu au ajuns pe album și care în mintea mea au un rol la fel de important ca și cântecele care sunt pe album, pentru că sunt pașii care au fost făcuți pentru a ajunge la selecția finală. Momentul în care ajungi să spui ce intră și ce nu intră pe album este cel mai greu. A face lucrurile să se întâmple este partea ușoară, pe când apropierea de final face lucrurile să pară mai dificile. Acum îmi doresc să văd rezultatele pentru că ele lipsesc și trebuie să vină să întregească munca noastră. E ca la repetițiile cu costume, pe care le urăsc pentru că mă simt ridicol. Totul e gata, nimic nu e bine, nimic nu e la timp. E important să descoperi greșelile, dar ceea ce lipsește este publicul.

tabu: La final, care a fost totuși ecoul muzical al perioadei în care ai luptat cu boala și cum te-ai decis să faci această experiență publică.

K.M.: Spuneam că sunt mândră că am reușit să le facem pe toate, că mi-am sacrificat timpul. De fapt sunt foarte mândră că există cântece ca „No More Rain“, „Cosmic“ și „Stars“ care au legătură cu boala mea. Nu voiam să vorbesc despre asta, dar cred că ar fi fost o nedreptate pentru fanii mei să scot un album în care să nu povestesc despre o experiență importantă care face parte din mine acum, este ca și când albumul acesta nu ar fi fost al meu. În același timp nu aș fi vrut un album doar despre experiența bolii, dar cred că avem un echilibru acum.

„Cosmic“ de exemplu, a fost scris în Melbourne către finalul tratamentului meu. Am un caiet pe care îl folosesc doar atunci când sunt într-o perioadă în care îmi vin idei, așa că este plin de bucăți de hârtie, șervețele pline de însemnări. Așa am redescoperit peste multe luni fragmente din ceea ce avea să devină „Cosmic“ în final. Eram în studio și am început să ne jucăm cu ceea ce aveam la îndemână. M-am bucurat foarte mult chiar și dacă nu devenea unul dintre cântecele de pe album, doar pentru că îmi doream foarte mult să scriu un cântec numit „Cosmic“.

Cu „Stars“ a fost un pic altfel, aveam o mulțime de gânduri, și mi-am dat seama că în cele mai grele momente, cele mai deprimante, am continuat să râd. Am și plâns, dar am aflat că poți să găsești speranța și sclipirea în orice.

Mai sunt și unele piese pentru care m-am luptat să apară pe album. „No More Rain“ este unul dintre ele și este important pentru mine. Am scris cântecul acesta ca o mantră pentru că pe tot parcursul bolii mele mi-am dorit să pot spune la final „Gata!“ și să ajung din nou pe o scenă și să simt valurile de dragoste venind spre mine. Gândurile acestea m-au ajutat enorm.

Kylie Minogue a vizitat România pentru prima dată în 1993 pentru un recital la Cerbul de Aur. Era într-o perioadă aparent nefastă a carierei sale, așa că, în mod firesc, va reveni în condiții mai fericite.

Concertul „KylieX“ va avea loc în data de 17 mai, pe stadionul Cotroceni, și, contrar unor zvonuri apărute în presă, organizatorii ne asigură că totul merge conform planului și că multe dintre zonele din fața scenei sunt deja sold-out.

Puncte de reper într-o carieră impresionantă

Putem număra pe degetele de la o mână artiștii pop care au „supraviețuit“ mai mult de un deceniu. În 1987, Kylie lansa primul single, „Locomotion“, un remake al unui hit din anii ’60. Cântecul a fost pe primul loc în topul australian timp de șapte săptămâni. La 20 de ani distanță, vedeta australiană păstrează titlul de cea mai difuzată artistă la radiourile din UK.

De la debut a lansat 10 albume de studio, două CD-uri Live, șapte DVD-uri cu concerte, un album „Greatest Hits“ și albumul dublu „Ultimate Kylie“, la care se adaugă 43 de single-uri internaționale care au devenit hituri.

A apărut pe coperțile celor mai celebre reviste: Attitude, Australian Style, Cleo, Cosmopolitan, Elle, The Face, FHM, Follow Me, Glamour, GQ, Harper’s Bazaar, Heat, Hello, ID, Melody Maker, Ministry, Music Week, OK, Paris Match, Rolling Stone, Sky, Select, Time și multe coperți pentru Vogue.

Nici premiile nu au ocolit-o pe Kylie, în februarie 2004 a primit premiul Grammy pentru Cea mai bună înregistrare Dance pentru „Come Into My World“.

În 2005, la Melbourne, s-a deschis expoziția „Kylie“, care expunea costume și fotografii acoperind cariera artistei. Expoziția a călătorit prin întreaga Australie adunând peste 500.000 de vizitatori înainte de a ajunge la Muzeul Albert și Victoria din Londra, în ia­­-nuarie 2007, unde a făcut un nou record de audiență (8.000 de vizitatori într-o singură săptămână).

Recent, muzeul Madame Tussaud’s din Londra a prezentat o nouă creație în ceară a artistei, cea de-a patra expusă acolo. Până în prezent, doar regina Angliei are mai multe replici în ceară la Madame Tussaud’s.