Un artist german creează iluzia unei sublime lumi tridimensionale împăturind hârtii albe.
Născut în 1976, în Köln, Germania, Simon Schubert a studiat la Academia de Artă din Düsseldorf, la clasa de sculptură a artistei Irmin Kamp.
Așteptându-l pe Godot
Totul a început în timp ce Simon căuta cea mai bună manieră de a-i face portretul scriitorului Samuel Beckett. Cutele pe care hârtia le reține odată ce este pliată i-au revelat lui Simon că aceasta este modalitatea cea mai bună de a surprinde toate ridurile de pe chipul celui care a scris celebra piesă de teatru Așteptându-l pe Godot.
O altă perspectivă
Ulterior, a continuat să compună spații interioare. În prezent, are o colecție impresionantă de lucrări în care revizitează arhitectura din diferite perioade istorice.
Găsește foarte interesant faptul că tridimensionalitatea poate fi înțeleasă pe o suprafață plană ca hârtia, odată ce aceasta este pliată cu îndemânare.
Lumina și umbra sunt cele mai vizibile pe alb, acesta fiind motivul pentru care a ales să folosească, în special, materiale imaculate din celuloză. Uneori, folosește și hârtie neagră.
Casa de Papel
Majoritatea creațiilor sale au 75 x 50 cm sau 180 x 125 cm, dar a expus și instalații precum In Apnoesie, o cameră construită integral din hârtie, într-un spațiu de 75 mp de la Galeria Upstairs din Berlin.
Pereții și tavanul au fost realizați din 170 de bucăți de hârtii în așa fel încât să redea lambriuri de secol XVIII și tablouri. Prin operele sale bidimensionale, Simon își propune să invite publicul într-o altă lume.
Modele
Samuel Beckett, părintele teatrului absurdului, nu este unicul artist care îl inspiră. Este fascinat de scriitorul american Edgar Allan Poe, operele filosofice ale lui Leibniz și Gilles Deleuze, teoriile lui Douglas Hofstadter și filmele regizate de David Lynch și Stanley Kubrick.
Puritate
De ce hârtie? „Pentru că este pură. Are sute de ani de istoria artei în spate și este, de asemenea, materialul brut al scriitorilor. În plus, nu este scumpă și o poți transporta oriunde.”, a declarat Simon într-un interviu pentru Frame.
