E o experienţă revelatoare să fii prieten pe Facebook cu frumoasa ştiristă a Antenei 3; pasiunea cu care militează pentru drepturile animalelor şi ale copiilor îţi confirmă că impresia fugară pe care ţi-o dă un zapping rapid pe TV, şi anume că toţi cei din televiziuni sunt retardaţi, e falsă.
Laura s-a născut la Iaşi, dar după numai trei săptămâni, familia ei a plecat la Bucureşti. Tânăra a absolvit psihologia şi, căutându-şi un job de vară în 2002, a ajuns să prezinte jurnalul de la ora 10.00, la Realitatea. Apoi a ajuns să aibă propria emisiune. Ulterior, a fost ofertată de un post TV după altul, destinaţia finală fiind pupitrul de ştiri al Antenei 3. Alaltăieri, pornind de la ştirea referitoare la moartea unei fetiţe de zece ani, Patricia Dragoş, violată şi ucisă de un pedofil – crimă care n-a stârnit nici 1% din isteria şi măcelul care au urmat morţii minorului Ionuţ Anghel – propunea pe Facebook un proiect de lege vizând castrarea chimică a tuturor pedofililor din România.
TABU: Am citit pe Facebook că, mai în glumă, mai în serios, ai o propunere de lege. Ne dai detalii?
Laura Nureldin: Zilele trecute, am citit o ştire care, pe mine una, m-a cutremurat: o fetiţă de numai 10 ani a fost violată şi ucisă. Din păcate, reacţia oamenilor este ceva de genul “Aşa… şi? Cazuri din astea sunt cu zecile, dacă nu mai multe”. Tocmai de aia mi se pare înspăimântător. La fel de înspăimântătoare mi se pare dubla măsură: un alt caz cumplit, cel al lui Ionuţ Anghel, a stărnit o vie şi vehementă reacţie publică. N-am glumit, legat de ideea castrării. Mi se pare o variantă demnă de luat în calcul. În fond, există ţări civilizate în care castrarea chimică a pedofililor şi a violatorilor este aplicată. Ştiu că şi în România s-a discutat la un moment dat despre asta dar, din motive care îmi scapă, ideea nu s-a concretizat nicicum.
Şi, ironic, activiştii care apărau drepturile oamenilor erau interpelaţi de aceeaşi indivizi care acum dau din umeri cu „dar de copii nu vă pasă, nu?”! De ce crezi că, în ţara noastră, câinii trezesc o indignare publică mai fioroasă decât criminalii pedofili?
De ce un caz nu singular, dar rarissim, stârneşte valuri de proteste şi dezbateri, iar un caz din păcate la fel de dramatic şi mult mai frecvent întâlnit e trecut lejer la categoria “diverse”? La întrebarea ta mi-a răspuns un domn care a comentat la postarea mea despre Patricia: omul mi-a scris foarte franc că şi pe el îl deranjează prezenţa câinilor. DIn păcate, tindem să reacţionăm doar egoist, la ceva de care ne temem că ne-ar putea răni şi pe noi. Dacă i se întâmplă doar altuia, ducă-se.
Soluţia justă ar fi, aşadar, castrarea chimică a agresorilor sexuali.
Da, eu susţin castrarea chimică a pedofililor şi a violatorilor. Tu ştii cum se face identificarea agresorului de către victimă la noi? Victima trebuie să pună mâna pe umărul agresorului. I se face poză. Câte femei care au trecut printr-un viol vor fi dispuse să facă asta? Câte violuri nu sunt reclamate fix din acest motiv?
Ziceai că indiferenţa faţă de pedofili se datorează faptului că adultul obişnuit nu se simte ameninţat în mod direct de ei?
Adultul obişnuit, model românesc, de multe ori spune în cazul unui viol: “Ei, lasă, că i-a plăcut şi ei”.
Sau “Da’ de ce umbla dom’ne cu fusta aia pân’ la fund?”.
Inclusiv dacă “ea” este un copil de zece ani?
Sper că nu. Dacă “ea” este un copil de 10 ani, cum spuneam, va fi trecut la “diverse”. În fond, sunt atâţia copii care mor în România, nu? Găsesc cutremurător faptul că frecvenţa cu care se întâmplă o nenorocire ne face să o privim ca pe un fapt divers. În vreme ce o tragedie care se întâmplă extrem de rar în România, faţă de alte moduri cumplite în care mor copiii aici, e privită ca o pandemie. Dacă tot am vorbit despre cazul Ionuţ, aş vrea să clarific ceva: Mi-aş fi dorit ca toţi acei părinţi care au cerut în stradă siguranţă pentru copiii lor să fi fost la fel de vehemenţi atunci când se discuta posibilitatea pedepsirii mai aspre a pedofililor.
Chiar aşa, părinţii de ce nu se simt ameninţaţi de pedofili? Că nu pare nimeni foarte indignat / speriat / alarmat de această ştire. Crezi că, şi în cazul părinţilor, predomină interesul legat de propria siguranţă şi atât?
Nu pot să înţeleg… Dacă aş avea un copil, m-aş teme mai mult de răul pe care i-l pot pricinui oamenii. Din motive care îmi scapă, oamenii sunt mult mai… indulgenţi cu semenii lor decât cu un necuvântător. Mie una mi se pare că răul pe care îl face o fiinţă dotată cu raţiune şi conştiinţă trebuie sancţionat mult mai drastic decât cel făcut de o vietate care acţionează din pur instinct.
Ai apărat foarte mult căţeii, în măcelul binecuvântat de Radu Banciu, care a promis public recompense financiare pentru cei care torturează câini şi care a înmulţit atrocităţile comise asupra animalelor. Au existat consecinţe?
Consecințele vor veni – sper. Credeam că sutele de sesizări trimise la CNA se vor finaliza cu o amendă pentru postul TV și cu o sesizare înaintată Parchetului. Cum onor. CNA l-a mângâiat părintește pe creștet pe Banciu și ne-a urecheat pe toți, am ales altă cale: am semnat un denunț penal împotriva acestei persoane, pentru instigare la violență si la distrugere de proprietate privată (personajul invita lumea să jupoaie și câinii din case sau curți).
Crezi că există vreo explicaţie raţională pentru modalităţile de tortură a animalelor la care au recurs multe persoane din România?
Raţională? Sper că mă întrebi în calitate de absolvent de psihologie. Ştii, o trăsătură comună a marilor criminali sadici este că tuturor le plăcea să chinuie animale în copilărie. Probabil că tendinţele psihopatoide sunt singurele care pot împinge un om să facă ce i s-a făcut Griviţei, de pildă, căţeluşa cu botul tăiat. Am văzut şi imagini (postate chiar de cei care duseseră căţeii respectivi la veterinar) cu un câine căruia îi fuseseră tăiate labele, sau cu un altul spintecat cu un cuţit. Pe scurt? E plină lumea de nebuni. Le trebuie doar o mică scânteie şi o vor considera semnal de start.
Şi transferul de “vinovăţie” de la cei nouă câini din curtea unde a fost găsit Ionuţ la toţi câinii patriei, cu sau fără stăpân?
Lorena, asta e în firea omului. O face chiar şi cu semenii săi. De câte ori în istoria speciei ăsteia care nu-şi înţelege menirea nu au fost prigonite şi exterminate comunităţi întregi, pentru că UN membru al comunităţii respective a făcut nu-ştiu-ce? Uite: în Rusia, pentru că un individ “cu aspect de străin” a comis o crimă, acum au loc manifestaţii violente împotriva imigranţilor. Atâta putem, din păcate.
Revenind la cazul micuţei Patricia şi la al altor copii violaţi, care ar fi paşii pe care i-ai urma pentru a trezi awareness? Propunerea de castrare chimică de pe profilul tău ar putea fi punctul de plecare al unei campanii?
În primul rând, exact ce am făcut: să semnalez cazurile respective şi altfel decât ca simple ştiri de jurnal, în calupul de crime şi violuri. Mi se pare bizar că unii mă întreabă “Şi cum o să faci cu legea asta?” Prieteni, eu sunt un cetăţean plătitor de taxe. Eu am trimis nişte oameni în Parlament şi îi plătesc să fie legiuitori. Dacă mă apuc eu de creat proiecte de lege atunci îi trimit pe ei acasă, că şi aşa se distrează pe prea mulţi bani. Revenind: semnalarea cazurilor respective inclusiv – sau mai ales – legiuitorilor care se grăbesc să iniţieze/voteze/promulge legi şi ordonanţe de guvern pentru orice altceva în afară de siguranţa cetăţeanului.
Da, toţi suntem simpli cetăţeni, dar în ultima vreme parcă trebuie să luptăm de zece ori mai intens pentru orice. Crezi că e greşit ca un cetăţean simplu să coordoneze o campanie de awareness pentru o lege pe care el o consideră necesară, dar pe care alţii o ignoră?
În niciun caz nu e greşit, dar fac asta în felul meu. Cred că e mai eficient ca fiecare dintre noi să facă ce ştie cel mai bine. Şi din păcate ai dreptate: în ultimii ani a trebuit să ne cerem drepturile de parcă ar fi fost privilegii.
Crezi, în mod realist judecând, că ideea castrării chimice a pedofililor pe teritoriul României va deveni vreodată o lege funcţională şi, mai ales, aplicată?
Sper. Probabil că, acum 200 de ani, şi dreptul la vot al femeilor părea o utopie. Iată că ne-a ieşit!
4 comentarii