Sunt adepta metroului cand umblu prin Bucuresti. De cele mai multe ori ma gandesc ca as fi pierduta intr-un oras atat de mare, daca nu as avea posibilitatea de „a merge pe sub pamant”. Insa, tanjesc dupa mersul pe jos.
Imi place sa privesc in jur, sa analizez, sa vad locuri pe care nu le-am mai vazut niciodata. De cele mai multe ori ma gasesc in fata unei dileme: sa merg pe jos si sa sfarsesc prin a ma rataci sau sa iau vesnicul metrou? Nu sunt inzestrata cu ceea ce se numeste „orientare in spatiu”. Recunosc! Nu am presupus niciodata ca stiu sa ma orientez. Pana si Maps-ul ma debusoleaza, de cele mai multe ori. M-am ratacit de cateva ori. Intotdeauna am gasit calea fara ajutor, caci sunt orgolioasa si, de cele mai multe ori, prefer sa ma descurc singura. Asta nu exclude zecile de minute de priviri debusolate aruncate in stanga si-n dreapta sau luatul la pas al acelorasi strazi cu gandul ca, poate, poate, o sa ajung unde trebuie, in cele din urma. Cu toata dezordinea mea in materie de orientare si cu tot amestecul asta de teama si plictiseala in materie de ratacit cu harta in fata, nu am uitat sa privesc in jur, sa contemplu, sa inmagazinez toate imaginile idilice de care am dat in goana mea lipsita de fluiditate prin Bucuresti.
Pasajul Macca Villacrosse
Ma debusoleaza. Dupa ce m-am trezit din fericirea pe care am simtit-o la vederea pasajului, m-am gasit in fata amortelii. Eu unde ies? Aparent, pasajul are trei iesiri sau…trei intrari. Doua dintre intrarile/iesirile pasajului ajung in acelasi loc: Calea Victoriei. Sfarsesti exact pe unde ai intrat. Cea de-a treia este mai putin bulversanta: iesi pe la BNR…sau intri. Scopul comercial cu care pasajul a fost construit s-a pastrat pana azi.
Fantanile Curcubeului
Nu prea sunt pasionata de centrul Bucurestiului, insa fantanile astea ce stau cochete pe mijlocul bulevardului mi-au atras atentia din prima mea zi in Bucuresti. Apa si luminile danseaza linistit sub privirile trecatorilor. Nu stiu daca e ceva spectaculos la ele, daca sunt vreun simbol al Bucurestiului, insa mi-e imi atrag atentia cu fiecare ocazie cu care trec pe langa ele.
Parcul Alexandru Ioan Cuza (IOR)
Locuiesc in apropiere de IOR. In primele zile de sedere in Bucuresti obisnuiam sa merg sa ma plimb cu hidrobicicleta pe lac, sa fac poze sau sa ma relaxez sub razele soarelui. Intre timp vremea nu mai este atat de prietenoasa asa ca am amanat activitatea mea obisnuita cu hidrobicicleta pentru anul viitor, insa parcul IOR si-a pastrat splendoarea pe cele trei hectare pe care se intinde.
