Totul a început acum…ceva ani buni. O fată frumoasă, păr negru și ochii mari ca de măslină, privea țintă către mine. Ea, avea 18 ani. Eu aveam 22 de ani. Ea, vorbea doar engleza si germana. Eu, vorbeam doar romana. A fost de ajuns doar sa ne privim in ochi. Ea era din Austria și a venit în oraș împreună cu alți câțiva tineri. Ea m-a văzut timp de o zi. Åži atât. Nu am vorbit mai deloc. Doar câteva cuvinte pe care mi le-a tradus un prieten. Dar tot ceea ce faceam era sa ne uitam unul în ochii celuilalt. Ei ii placea foarte mult de mine. Gândea că am un zâmbet superb, ochi adorabili și păr frumos. Dar credea că sunt prea mare și neînsemnat pentru ea. Si mie imi placea de ea. Îmi plăcea zâmbetul ei, ochii ei și timiditatea ei. Dar….nu i-am spus-o. Când a fost timpul să plece, am făcut schimb de adrese. După câteva săptămâni după ce a plecat, i-am trimis ei o scrisoare și o fotografie. Dar nu am mai primit un raspuns de la ea timp de cativa ani. Atunci, cu ochii în lacrimi și cu inima frântă, am urcat repede în pod, am deschis un cufăr vechi și am pus acolo scrisoarea de la ea.
Timpul a trecut. Periodic, îmi mai aminteam de ea… zilele, lunile, anii…treceau cu viteză. Eu nu ma puteam îndrăgosti de nici o fata. Simțeam că nici una nu e pentru mine. Aveam deja 30 de ani. Nu imi pasa. Într-o zi… m-am așezat în fața laptopului și…nu știu ce mi-a venit dar am incercat sa o caut pe retelele de socializare…am tastat numele ei. L-am găsit. Acum ma gândeam că voi vedea poze cu sotul ei, cu copii. Dar… surpriza! In toate pozele era ea singura, cu aceeasi prieteni, neschimbata, decat putin mai matura, dar era aceesi fata. Atunci am hotărât să-i scriu un mesaj. Peste câteva zile, mi-a răspuns. A zis că niciodată nu ar putea uita un baiat cu un zâmbet atat de frumos! Era necăsătorita, de fapt…nu a fost căsătorita niciodată. Intre timp am invatat destul de bine engleza si putina germana din cauza locului de munca unde am lucrat, acum ne puteam intelege mai bine. Peste un an, ne-am logodit!! Amândoi suntem foarte fericiti!! ENORM, ENORM. Nu am renunțat la visul nostru, am îndrăznit să luptam pentru el și am înțeles că toate vin la timpul lor. Chiar dacă uneori Dumnezeu vrea să ajungem la îndelunga răbdare. Sau chiar….răbdarea sfinților. Apoi am facut si nunta la un interval de 6 luni. Traim o viata de neimaginat!!!