Voi incepe prin a spune ca iubirea este cel mai frumos lucru pe pamant,dar totodata este si cel mai dureros…"iubirea te inalta,iubirea te coboara"…viata mea a capatat un alt sens in vara anului 2009. Eram la locul de munca,ocupand functia de casier la o terasa dintr-un parc acvatic,cand l-am cunoscut pe Alex.El se ocupa cu tot ceea ce era legat de noua casa de marcat touchscreen (instalare,service etc).Inca din primele clipe cand l-am vazut,mintea mi-a ramas numai la el.Am glumit,am ras cu el,dar doar atat.El se ocupa de treburile lui,iar eu incercam sa ii tin de urat 🙂
In aceasta vara am lucrat in acelasi loc ca si vara trecuta,in speranta ca il voi revedea,lucru care a devenit realitate.Mai nou am aflat ca locuieste intr-un cartier vecin cu mine,si ce e cel mai ciudat este ca nu l-am vazut niciodata pe acolo.Bine,recunosc ca nu obisnuiesc sa ma plimb prin cartier.
Si in aceasta vara l-am vazut la locul de munca si mi-am dat seama ca e ceva puternic in mine care are legatura cu el:cand il vedeam in preajma mea,corpul aproape ca-mi incepea sa tremure iar inima incepea sa bata cat mai tare.De ziua mea(majorat) am primit un cadou de la o prietena care pentru multe persoane nu ar insemna mare lucru,dar pentru mine a fost cel mai frumos cadou:o fotografie cu el,cu Alex.
De atunci mi-am pus poza in telefon si de cate ori am ocazia ma uit la ea.Am avut o ocazie sa il vad intr-o cafenea,eu fiind anuntata de aceeasi prietena cum ca el este acolo,insa nu am putut ajunge din cauza liceului.Desi sunt persoane care mi-au zis ca sunt obsedata de el,eu nu neg acest lucru,insa nici nu il aprob.Stiu doar ca este foarte frumos,sunt constienta ca nu a castigat titlul de Mister,insa are acel "ceva" care m-a innebunit,iar cea mai buna prietena a mea(verisoara mea) este de acord cu asta.Eu inca sper sa il intalnesc…