Era o zi listita,cenusie,cu cerul mai mult acoperit,pe la inceput de octombrie. Atunci l-am cunoscut pe el! A fost de ajuns o privire,a fost de ajuns un moment in care ne-am privit unul in ochii celuilalt si am stiut.Am stiut ca el este! Am stiut ca viata mea n-ar mai avea sens fara el!
Nu trecea o zi si rareori o singura ora,atata timp cat eram treaza,fara sa-mi apara in gand.Si-mi spuneam adesea:asta nu poate fi altceva decat iubire,mi-e teama ca nu se poate numi altfel.Si..Doamne,ce dor imi era de el!Si nu ne intalnisem decat o data,si atunci intamplator…
De fapt,dupa aceea,il mai vazusem o data in acea toamna,orasul era luminat si era o inghesuiala de abia te putei misca prin oras,de parca toata lumea iesise afara in acea zi.Era prins intr-o masa de oameni,l-am zarit o secunda apoi ne-am pierdut in multime,in directii diferite.Am colindat ore intregi,toata seara,doar-doar l-oi mai intalni. Dar pe el nu l-am mai intalnit atunci.Toamna isi urmase cursul,amurgul venea din ce in ce mai devreme si strazile,ude de apa ploilor luceau sub petele de lumina ale ferestrelor luminate.
Se lasase gerul inca din primele zile ale lui decembrie si zapada cazuse din belsug.Intr-una din acele zile sufletul mi-a tresarit cand am ridicat receptorul si am auzit vocea lui:"Nu a trecut nici macar o singura zi,de cand te-am intalnit ultima oara,fara sa ma gandesc la tine.Si daca,totusi am ramas retras,am facut-o pentru ca n-am stiut ce simti tu,ce doresti tu,si apoi am zis ca n-am nimic sa-ti ofer,asa cum tu ai merita,nimic in afara de un viitor indepartat si nesigur".
Dar mi-a oferit multe, in ciuda temerilor lui:o viata minunata,un copil reusit,zile traite intens si la maxim,certitudinea ca in aceasta viata am fost totul pentru el,iar el- totul pentru mine,increderea in ziua de maine,singurul barbat pe care l-am iubit cu adevarat,18 ani reusiti si miniunati impreuna… Se spune ca soarta nu ti-o alegi singur.Si tot asa,nu iti alegi sotul,sau iubitul, sau copiii.Ti se dau si sunt ai tai,si se intampla uneori sa ramai fara ei.
Dar de ales,nu tu ii alegi! Atunci eu nu pot decat sa multumesc sortii si lui Dumnezeu pentru ca nu i-a luat, pe cei ce-i iubesc, de langa mine,pentru ca a ales pentru mine ceea ce eu probabil n-as fi fost in stare sa aleg mai bine,pentru drumul lin si placut pe care mi l-a ales in aceasta viata,pentru fericirea oferita! Fiecare trebuie sa aiba voie,macar o data,in viata asta searbada,sa incerce sa atinga suprema fericire! Eu asta va doresc si voua!Multumesc pentru ca mi-ati dat ocazia sa va povestesc viata mea!