Când am ajuns la vârsta la care băieții au început să prezinte interes nu doar ca parteneri de jucat tenis, am întrebat-o pe mama cum l-a cunoscut pe tata. Era o poveste care mai căpăta un detaliu nou de câte ori o auzeam. Orfană de tată, cea mai mică dintre cei șapte frați și cea căreia bunica mea îi dădea cea mai fragedă bucată de pui la masă, mama ajunsese la 19 ani o răsfățată. Una frumoasă, după cum o descopeream în poze, șatenă, roșie în obraji, cu o privire pătrunzătoare de care îmi amintesc de câte ori mă uit în oglindă.
Mama lucra ca „socotitoare” în satul Poiana, județul Galați, și avea o singură mare frică în legătură cu viitorul soț: să nu fie un „mânjit”. În concepția mamei, un mânjit era cineva care lucra cu vopseluri sau alte substanțe care îl făceau să se întoarcă acasă murdar și să îi dea soției mai mult de treabă.
Apoi, ajutată de vărul ei, mama și-a găsit de lucru la Adjud. Când a coborât pe peron, vărul mai era cu un coleg de muncă. Coleg care a plăcut-o. Așa a ajuns mama să se întâlnească cu el la cinema în Adjud chiar a doua zi. Cu o noapte înainte mama spune că a visat un tip brunet, cu un palton de piele negru, care venea la ea peste o apă. Cu o zi înainte tata pune că și-a vopsit paltonul cu o cremă specială, pentru că se decolorase și voia să pară că e nou și să o impresioneze.
La cinema, mama ține minte și acum că rula un film de dragoste. Soțul unei femei moare în război, iar cel mai bun prieten al lui începe să îi facă avansuri. Femeia refuză așa că prietenul o lovește. Atunci mama i-a spus tatei că ea ar fi acceptat o relație cu cel mai bun prieten al soțului, asta doar ca sa evite să fie bătută. Tata n-a fost de acord.
După un film și o prăjitură, tata i-a spus că vrea să o ia. Pur și simplu. Vărul a convins-o pe mama, povestindu-i că e băiat bun și are bani la CEC.
Era februarie când tata s-a dus la mama acasă, se topeau zăpezile și Siretul ieșise din matcă așa că tata a trebuit să-l treacă cu barca. După ce a făcut turul rudelor din sat, tata s-a pregătit de plecare. Åži mama a spus că merge să îl conducă până la pod.
De fapt, mama și-a luat câteva lucruri și actele într-o geantă și dusă a fost. Abia după câteva săptămâni i-a trimis vorbă bunicii că e bine.
Camera în care stăteau în chirie în Adjud avea doar un raft și un pat. Amândoi își amintesc cum au pus hârtie colorată pe rafturi și stăteau pe pat și își admirau creația. De asemenea, ca să ajungă la toaletă trebuia să traverseze o curte. Åži pentru că era noroi, tata o lua întotdeauna pe mama în spate și o ducea până acolo.
În timp ce tata își făcea meseria de „mânjit” (da, mama exact peste asta a dat) mama stătea acasă și citea romane.
Pentru mine, dragostea înseamnă răbdarea pe care a arătat-o tata când, într-o zi, s-a întors acasă flămând de la muncă și a văzut că mama nu făcuse nimic de mâncare. A luat o cană de apă, a amestecat zahăr și a început să înmoaie o felie de pâine în licoarea magică. Când l-a văzut, mama l-a întrebat: „Dar ce, aia-i mâncare?”.
O iarnă mai tarziu s-a născut sora mea, apoi trei băieți, iar după 23 de ani de la marea aventură, eu. Nu mi-am cunoscut părinții tineri (mama avea 43 de ani și tata 52 când m-am născut), așa că povestea asta a fost o poveste și pentru mine, în încercarea de a-mi reconstrui un trecut. Un fel de reîncarnare retroactivă.
Cu toate acestea, sunt sigură că acum, după 45 de ani împreună, sunt mai fericiți ca niciodată. Pentru că pentru mama iubirea înseamnă să îi organizeze lui tata ziua, să îl tachineze, să îl cheme din curte când e o emisiune interesantă la televizor, să îl contrazică în legătură cu anul de naștere al lui Eminescu sau să îi pună în borș tăiței de casă în loc de orez. „Că așa îi place lui taică-tu.”
Iar pentru tata, iubirea însemnă să o protejeze pe mama, să fie mândru când are musafiri și toată lumea o adoră, să o ia în brațe și să îmi spună, „uite cum stă ca un miel la drăgălit”.
3 comentarii