Care e linia de demarcatie dintre un soldat foarte apreciat si cel care isi iubeste prea mult meseria si a fost prea mult timp in zona de razboi?
Tuturor ne place sa facem un lucru la care ne pricepem. Dar soldatii trebuie sa cantareasca beneficiile si costurile in alte moduri decat ceilalti. Cu cat petrec mai mult timp in zonele de razboi, cu atat e mai probabil sa sufere de stres posttraumatic. Un studiu privind sanatatea mentala, realizat de Armata Americana, a cuantificat uzura si oboseala psihologica date de actiunile repetate. Incepand cu primavara anului 2008, 27% dintre ofiterii activi cu trei sau patru misiuni executate au prezentat simptomele stresului posttraumatic, fata de cele 12 procente din randul celor cu o singura misiune la activ.
Doar o mica parte dintre americani fac grosul activitatilor militare ale tarii in zone indepartate. Mai putin de 5% dintre americani ajung vreodata in serviciu activ. Dintre acestia, un numar mult mai mic de ofiteri si soldati au participat la mai multe operatiuni. Majoritatea fac parte din fortele terestre si mai putin de 15% au participat la trei sau mai multe actiuni militare. O parte din acesti barbati si femei raspund la apel pentru ca o considera o datorie, fie ca le place sau nu. Unii fac asta pentru ca e o modalitate buna de a avansa in cariera sau pentru ca sunt atrasi de banii in plus pe care ii primesc. Unora doar le place. "Soldatii vor sa lupte", spune generalul in retragere Barry McCaffrey, care, la retragerea sa, in 1996, a fost cel mai tanar si cel mai decorat general de armata. "Pentru asta s-au inrolat".
Cititi in MONEY EXPRESS o incursiune a revistei americane Newsweek in lumea soldatilor americani in serviciu activ