MARCEL IURES, protagonist si al ultimei premiere cinematografice romanesti _ “Tatal fantoma” de Lucian Georgescu – a acordat in exclusivitate pentru TABU de martie un interviu de antologie! Iata cateva replici din interviul realizat de Dan-Silviu Boerescu:
TABU: Pregătindu-mă pentru acest interviu, am descoperit că v-aţi născut în aceeaşi localitate cu Amza Pellea. Şi am fost uşor surprins: „Ce să caute Hamlet la Băileşti?!”.
MARCEL IUREŞ: Surprins? De ce surprins? (zâmbeşte)
TABU: Nu regăseam acelaşi tip de temperament…
MARCEL IUREŞ: Sunt populaţii diferite acolo! Familii total diferite, cu origini destul de vechi.
TABU: Vă ştiaţi din Băileşti?
MARCEL IUREŞ: Sigur, cum să nu?
TABU: Care e prima amintire despre el?
MARCEL IUREŞ: Ei, eram mărişor, încercam să dau la Teatru. Eu am dat la Teatru după ce m-am sculat dintr-o boală, o boală grea – era să mor atunci, pe la 22-23 de ani. La olteni, în cazuri din astea, se pun în mişcare toate mecanismele de familie, unchi, veri… Aşa am ajuns la Amza, el era directorul Teatrului Naţional din Craiova, unde şi juca foarte mult. Am ajuns, în sfârşit, la el, într-o pauză de spectacol, iar ai mei, toate rudele din Băileşti, m-au împins la el înăuntru, în cabină, zicând: „ –Uite, Amzulică, ăsta e nepotul nostru, vrea să se facă actor!”. Amza s-a uitat pătrunzător la mine şi mi-a zis: „-Cin’ te ţine, mă? Te ţin eu să nu te faci actor?”. (râde copios)
(…)
TABU: Îmi imaginez că v-au căutat şi producătorii de telenovele româneşti. Alţii, ca Gheorghe Dinică, Maia Morgenstern sau Gheorghe Visu chiar au acceptat!
MARCEL IUREŞ: M-au mai căutat ei şi pe mine! Au acceptat unii, asta e după cum e omul, eu nu-i condamn. Mie nu-mi plac, însă, aceste formate. În cazul serialului „În derivă”, HBO Los Angeles a venit cu numele meu şi nu puteam refuza. Era un fel de pionierat în România, noi nu am ajuns să trăim cu acest subiect pe masă.
(…)
TABU: N-aţi jucat în filmele din România din ultimii 20 de ani.
MARCEL IUREŞ: Probabil că şi eu am greşit. La un moment dat, s-a creat un fel de legendă, pe care nu am demontat-o la timp, cum că aş fi inabordabil, inaccesibil, că nu există bani în România cu care să pot fi plătit. Dar nu am cum să devin un actor scump, atâta vreme cât nu mi se dau scenarii să le citesc!
TABU: Cum aţi ajuns la „Tatăl fantomă”, filmul lui Lucian Georgescu?
MARCEL IUREŞ: Prin Lucian Georgescu! A fost o primă întâlnire pentru un film de promovare, o acoladă a unui fenomen de marketing cultural, Lucian fiind atunci omul care mişca Graffitti BBDO. Am făcut un Ulise într-un film care s-a proiectat pe faţada Bibliotecii Naţionale, când a venit să cânte şi Emir Kusturica, o nebunie multimedia. Apoi, poate nu ştiţi, la baza Teatrului Act a stat un proiect care a trecut prin mâinile lui Lucian Georgescu, a cărui agenţie avea drept client un mare operator de telefonie mobilă. Noi doi avem o legătură creativă care trece mult dincolo de film, o istorie. A mai avut loc o întâlnire cu Barry Gifford, care a scris povestea, apoi lucrurile s-au tot adăugat şi aşa a ieşit filmul.
(…)
TABU: Aveţi vreun tabu?
MARCEL IUREŞ: Cred că cel mai mare tabu pentru om este să ai tabuuri.Cuvântul „tabu” este inadecvat vieţii moderne. Dincolo de marile „victorii” (citiţi „nenorociri”) ale omului de azi, ne mai amintim, când şi când, că există ruşine, că există un Dumnezeu, ceva care să ne reţină, ceva peste care să nu trecem ca peste un câine mort. Nu sunt un bigot, cred foarte mult în măsură. Dacă vreţi să asimilaţi, să puneţi un semn de egal între tabu şi măsură, da, acesta e un tabu – măsura.
…Numai in TABU de martie, interviul complet cu MARCEL IURES!