Pe la inceputul anilor ’70, intr-o casa din Lima aflata chiar la intalnirea dintre doua cartiere unde proaspat-imbogatitii dadeau de oamenii sarmani, un copil de cativa anisori obisnuia sa se ascunda in bucatarie ca sa scape de cele patru surori mai mari. Bucatareasa il indragise si-l lasa sa priveasca, iar uneori chiar sa dea o mana de ajutor la bucatele pe care le pregatea. Si astfel, intr-o buna zi, stapana casei a descoperit ca singurul ei baiat – micul Gastón – invatase sa gateasca, iar cu banii de buzunar alerga iute la magazinul din colt, ca sa cumpere calamari si alte alimente care nu figurau in meniul casei, pentru a experimenta ceva nou cu ele.
Copilul se numea Gastón Acurio, ca si tatal sau, inginer, politician din cercul lui Fernando Belaunde Terry (de doua ori presedinte al Peru, in anii ’60 si ’80 – n.r.). Incurajat de mama lui, copilul a continuat sa-si petreaca buna parte din copilarie si adolescenta in bucatarie, in timp ce termina liceul si incepea sa studieze dreptul la universitate. Amandoi i-au ascuns tatalui inclinatia precoce a tanarului Gastón, pe care poate ca pater familias ar fi considerat-o neobisnuita si nu prea virila. In anul 1987, Gastón Acurio a plecat in Spania ca sa-si continue studiile de drept la Facultatea Complutense din Madrid.
Avea note bune, dar uita toate legile dupa examene; ceea ce citea insa cu pasiune nu erau tratatele juridice, ci cartile de bucate. Cititi in exclusivitate in ultimul numar MONEY EXPRESS cum s-a ajuns ca, in zilele noastre, vizitele gastronomice sa atraga turistii la fel de mult ca palatele din Cuzco si ruinele din Machu Pichu. (Serban Enescu)