În „Hugo”, celebrul regizor american se desfăşoară 3D într-o manieră pe care nu i-o ştiam…
Ai trecut prin multe provocări atunci când ai filmat “Hugo”. A fost prima oară când ai filmat un film 3D, scenele erau complexe, iar doi dintre actorii principali erau foarte tineri. Întrebarea este dacă a fost o experienţă frumoasă sau o mare durere de cap?
A fost foarte frumos şi da, a fost o adevărată durere de cap(râde). Dar a fost o durere plăcută, fiecare membru al echipei mele a descoperit lucruri noi cu fiecare cadru filmat. A fost o recreare în 3D a Parisului din 1929.
De ce te-ai gândit la un film 3D?
Am vrut să testez barierele şi să văd cât de departe putem merge. Un film în 3D este emoţionant. Adevărul este că mereu am fost interest de filmele 3D. A fost greu, mai ales la început, dar după primele săptămâni ne-am obişnuit şi 3D a devenit un mod de expunere grozav.
“Hugo” este o poveste şi o călătorie magică, dar totodată un film istoric. Ne poţi spune cum te-ai ataşat de acest proiect?
Prima oară când am primit scenariul de la producător, soţia mea a fost cea care l-a citit. I-a plăcut şi mi l-a dat mie să-l citesc. Era dintr-o carte semnată de Brian Selznick. La prima vedere, părea un roman grafic, dar l-am privit din punctul de vedere al unui copil şi mi s-a părut fabulos. Se vede altfel prin ochiul unui copil.
Spune-mi mai multe despre carte!
Am avut o experienţă despre care rareori auzi. Am primit cartea acum patru ani şi am citit-o într-o clipită. Nu mi-am dat seama că băiatul din poveste era Georges Melies. Apoi mi-am dat seama că povestea era una adevărată. El lucrase într-un magazin de jucării timp de 16 ani pentru că era falit şi, abia apoi, cineva l-a descoperit.
Ce ţi-a plăcut cel mai mult la carte?
Mi-a plăcut ideea de a vedea întreaga lume prin ochi de copil. Hugo este un băiat de 12 ani. Locuieşte singur într-un anticariat într-o dintre cele mai mari staţii de tren din Paris. Anticariatul este plin de ceasuri şi ferestre mari prin care vede Parisul. Asta m-a cucerit.
Poţi face un rezumat al filmului?
Tatăl copilului moare şi acesta rămâne singur. Îl întâlneşte pe Georges Melies şi pe nepoata acestuia Isabelle. Fetiţa îl ajută pe Hugo să găsească răspunsurile la orice întrebare şi totodată află multe lucruri despre originile cinematografiei.
3D are susţinătorii şi criticii săi asemenea filmelor color atunci când acestea au apărut…
Prima oară când imaginile au început să se mişte, oamenii au vrut imagini color, sunet şi un ecran mare. Abia în 1969 cele trei părţi au devenit un întreg. Îmi amintesc că în 1979 am regizat Raging Bull şi au existat câteva discuţii despre cum se va face filmul, dacă va fi în alb sau negru sau se va merge pe culori. Era greu pe atunci să distingi culorile corespunzător. Filmul 3D reprezintă un alt mod prin care poţi spune povestea.
Care crezi că va fi următoarea mişcare în cinematografie?
Dacă totul decurge normal şi nu va fi nicio catastrofă, cred că ne îndreptăm spre holograme. De ce nu am vedea Hamlet în 3D? Până atunci însă, ne ramâne mereu Hugo (râde).
TM, ® & Copyright © 2012 by Paramount Pictures, All Rights Reserved.
