Menajerele încearcă să recupereze 100 de ani de excludere din Legea Muncii – fără dreptul de a se sindicaliza – iar Hollywoodul ar putea să le ajute.
Una dintre cele mai lipsite de satisfacții profesii din SUA – a avut parte de un moment istoric duminică, în timpul celei de-a 91-a ceremonii de premiere a Academiei. În timp ce a primit un Oscar pentru filmul Roma, Cuaron a adus și un omagiu milioanelor de slujitoare și menajere care își petrec viața având grijă de alte familii. “Vreau să mulțumesc Academiei pentru recunoașterea unui film centrat în jurul unei femei indigene, una din cele 70 de milioane de menajere din întreaga lume fără drepturi de muncă”, a spus el în timpul discursului său de acceptare a premiului pentru cea mai bună regie.
Personajul central al filmului Roma, Cleo, este o menajeră care lucrează pentru o familie bogată în anii ’70 în Mexico City. Rolul lui Cleo, jucat de Yalitza Aparicio, o actriță indigenă din Oaxaca, a atras lauda internațională și a declanșat discuții despre lipsa reprezentării indigene în cultura pop. Filmul a atras, de asemenea, aplauze din partea menajerelor și a altor lucrători casnici care se simt adesea invizibili în economia globală.
Acum, menajerele din SUA profită de recunoașterea filmului Roma pentru a crește gradul de conștientizare cu privire la statutul lor de clasă a unui cetățean de mâna a doua pe piața forței de muncă din SUA. Ele doresc ca publicul să-și dea seama că menajerele și asistenții/asistentele pentru sănătate la domiciliu au mai puține drepturi decât alți lucrători: majoritatea nu sunt protejați de hărțuire sexuală și discriminare în temeiul legii federale și nu au dreptul să se sindicalizeze. Pe parcursul timpului au tot participat la diferite campanii pentru a schimba asta – dar degeaba.
Săptămâna trecută, Cuarón a înregistrat un anunț public cum că va sprijini proiectul de lege privind drepturile lucrătorilor în străinătate, un proiect de lege al Congresului care le-ar acorda tuturor lucrătorilor casnici aceleași drepturi legale acordate altor lucrători, plus unele noi: zile de concediu medical plătite, pensionare conform legii.
Campania menajerelor face parte dintr-un efort mai larg de a mobiliza o forță de muncă izolată, adesea ignorată și exploatată chiar cu ajutorul legii. Este, de asemenea, o încercare de a obține securitate economică pentru una dintre ocupațiile cu cea mai rapidă creștere dar care este și cea mai slab plătită ocupație din SUA. Spre exemplu, se așteaptă ca menajul să fie una dintre ocupațiile cu cea mai rapidă creștere în următorul deceniu – cu aproximativ 1,2 milioane de posturi noi adăugate în economia Statelor Unite între 2016 și 2026, potrivit ultimelor estimări ale Biroului de Statistică a Muncii. Această creștere este așteptată din două motive principale. În primul rând, generația din anii 70 îmbătrânește, iar un număr din ce în ce mai mare de familii va angaja probabil asistenți pentru a-i ajuta să aibă grijă de părinți, la domiciliu. În al doilea rând, extinderea asigurării Medicaid în temeiul Legii privind dreptul la îngrijire accesibilă a făcut posibil pentru mai multe familii cu venituri mici să acopere costul serviciilor de îngrijire la domiciliu.
Dar, chiar dacă există pe piața muncii o cerere tot mai mare pentru lucrătorii casnici, aceștia se numără printre oamenii cu cea mai mică salarizare din țară, iar majoritatea nu beneficiază de nici un beneficiu. Acest lucru se explică astfel – când Congresul a adoptat mai întâi legea pentru protecția federală a muncii în anii 1930, a exclus două grupuri de lucrători: cei casnici și lucrătorii agricoli. Ambele grupuri au fost, de asemenea, excluse din Actul Național privind relațiile de muncă din 1935, cel care le-a oferit lucrătorilor măcar dreptul de a forma sindicate și de a se organiza pentru a cere condiții mai bune de muncă. Apoi, când Congresul a adoptat Legea Drepturilor Civile în 1964, muncitorii casnici au fost lăsați iar pe dinafară. Legea nu include protecție pentru lucrătorii ai căror angajatori au mai puțin de 15 angajați. Aceasta înseamnă că este legal din punct de vedere tehnic ca angajatorii să-și hărțuiască în mod sexual minorii care lucrează și menajerele sau să îi discrimineze pe motive de rasă, religie, sex sau origine. Același lucru s-a întâmplat câțiva ani mai târziu, în 1970, când Congresul a adoptat Legea privind sănătatea și securitatea ocupațională. Legislația de muncă de referință, care a stabilit dreptul unui lucrător la un mediu de lucru sigur și sănătos, a lăsat deoparte intenționat lucrătorii casnici și lucrătorii agricoli.
Peste 12 milioane de muncitori din SUA – aproximativ 10% din forța de muncă – au lucrat pentru firmele cu mai puțin de 10 angajați în 2017, potrivit datelor furnizate de Departamentul Muncii. Milioane dintre aceștia sunt îngrijitorii, menajerele, asistenții pentru sănătate la domiciliu și alte ocupații formate mai ales din femei de culoare. Plus fermierii care muncesc în fermele mici de familie.
Citind știrea mi-am dat seama că, în 2011, Guvernul Boc practic a copiat articolul 3 din Legea Dialogului Social din Legea Drepturilor Civile din SUA anului 1964 care ignora cu desăvârșire drepturile lucrătorilor casnici – atunci când a hotărât că pentru constituirea unui sindicat este necesar un numar de cel putin 15 angajati din aceeasi unitate. Doar că la noi, legea se aplică peste tot și tuturor, indiferent de ocupație. Poate, cine știe, se apucă și Cristi Puiu să facă un film despre asta și ajungem și noi la Oscar că văd că altfel n-avem nicio șansă să se mai schimbe ceva.