Anii par să nu-şi lase deloc amprenta peste vedeta de televiziune Mihaela Tatu. Prezentă în cadrul campaniei de awareness legate de fibromul uterin, iniţiate de Societatea Română de Obstetrică şi Ginecologie, Mihaela ne-a povestit tot ce nu ştiam despre fibrom şi ne era teamă să întrebăm, în stilul ei franc, direct, fără ocolişuri. Apoi ne-a îndemnat să culegem informaţii pe site-ul campaniei, desprefibrom.ro.
TABU: Ai fost întotdeauna o femeie activă. Cât de regulat ţi-ai făcut consultul ginecologic?
Într-adevăr, fiind o femeie activă, dar și din cauza faptului că structura aparatului meu genital, a uterului, este una fibromatoasă, mi-am făcut control ginecologic cel puțin o dată pe an.
Ai avut antecedente în familie, din acest punct de vedere? Ai ştiut despre ele? Cât de deschis se discută acest subiect în familia ta?
Chiar dacă au existat antecedente în familia mea, eu nu am avut cunoștință despre ele. Dar mi-aș fi dat seama. Tot ce era legat de subiectul “femeia cu părțile ei intime” a fost tabu chiar în discuțiile cu mama mea. Reproducere, metode contraceptive, avort, sarcină, menstră, dureri, act sexual, toate aceste cuvinte nu intrau în sfera de discuție dintre mine și mama mea. Tocmai de aceea am fost foarte deschisă cu fiica mea și am abordat aceste teme fără ocolișuri și în cadrul emisiunii ”De 3X Femeie”. Pentru că am știut cât de importante sunt toate aceste informații în cunoașterea propriului corp și organizarea propriei vieți.
La ce vârstă ai fost diagnosticată cu fibrom uterin şi în ce stadiu era?
La 48 de ani, într-un interval de 8 luni de la controlul ginecologic precedent, am fost diagnosticată cu fibrom uterin cu o mărime de 11 cm.
Care erau simptomele care te-au pus pe gânduri?
Perioada de menstră era tot mai greu de suportat. Retenție mare de apă, balonări, sângerări foarte abundente și pe o perioadă tot mai lungă, mă concentram din ce în ce mai greu, aveam o stare de oboseală permanentă, anemie și o mărire și întărire neobișnuită a abdomenului.
Care erau împrejurările vieţii tale în acel moment?
Toate aceste stări le simțeam la o vârstă, 48 de ani, când ar fi trebuit ca în corpul meu să fie liniște și echilibru. Și le făceam față cu dificultate, mai ales când aveam emisiunile, fie ele în direct sau înregistrate. Apoi toate aceste stări de disconfort mă scoteau din circuit pe o perioadă destul de lungă…Ce mai, nu eram bine și nici nu puteam să le spun telespectatorilor că astăzi nu pot să țin bine emisiunea pentru că mă doare burta. De multe ori nu găseai înțelegere chiar în rândul femeilor, colegelor, și asta pentru că ele nu aveau asemenea simptome. Neplăcut.
Care au fost opţiunile de tratament care îţi stăteau la dispoziţie?
La primul consult mi s-a recomandat histerectomia totală. Am mai consultat 2 medici și am ales pentru început un tratament prin care să obțin micșorarea fibromului. După care, împreună cu medicul meu ginecolog, am hotărât să mă operez și să scot doar fibromul. Nu am fost speriată de a scoate tot, așa cum simt alte femei și mai ales cum se aude în discutii între femei…că ramâi goală…Ce neplăcut sună, dar este o realitate. Asta se vehiculează. Și dragele de ele mai sunt speriate și să nu-și piardă soții, care la rândul lor nu sunt bine informați. Am vrut să-mi păstrez organele cu care am fost lăsată, asta dacă se poate și nu influențează starea mea de sănătate. Și așa am și făcut…Acum am înțeles că există tot felul de tratamente despre care orice femeie, chiar dacă nu se găsește într-o asemenea situație, ar trebui să știe câte ceva. Pentru că asta se poate întâmpla oricui.
Cum s-a integrat asta în programul tău zilnic?
Păi eu nu am mai ținut cont de integrare când mă chinuiam de atâta vreme, iar doctorul mi-a spus că trebuie operat de urgență. Am stat internată 4 nopți și 5 zile…parcă. Operația a durat foarte mult, vreo 6 ore, dar fără niciun fel de complicații. Sunt o fire robustă. Mi-am luat o pauză mai lungă de la serviciu ca să fiu sigură că totul se desfășoară fără grabă și temeinic. Mi-a fost mai greu emoțional în luna în care am așteptat rezultatul de la biopsie.
Au existat efecte secundare sau eventuale stări negative în timpul tratamentului?
Simptomele convalescenței sunt ca la alte afecțiuni operate și operabile.
Cum ai luptat cu ele?
A trebuit să fac niște schimbări în stilul meu de viață. Nu am avut voie să depun efort fizic mare timp de 3 luni. În călătorii am avut voie după vreo 6 luni, dar fără efort fizic, iar după un an …hmmm …abdomene…sau un an și jumătate. Bineînțeles că nu am ascultat. Nu e un motiv de mândrie și nici o virtute.
Care erau riscurile de nereuşită?
Nu sunt în măsură să vorbesc despre riscuri în general. La mine nu au fost.
Care erau temerile tale cele mai mari, în cazul acestei boli?
Temerea mea cea mai mare a fost cea de cancer. Dar medicul m-a informat că există minime șanse ca un fibrom să se transforme în cancer. Acum, fiind mult mai bine informată despre acest subiect, știu că așa este și că nu aveam niciun motiv de teamă.
Cât a durat convalescenţa şi cum s-au manifestat ameliorările?
Această afecțiune este neplăcută, dureroasă și te scoate din parametrii de normalitate. Dar odată început tratamentul, sau odată operată, starea de sănătate și echilibru revine după o perioadă destul de scurtă. Convalescența este destul de ușor de suportat. Sau cel puțin așa a fost la mine. Trebuie să ai o stare de disciplină, conștiență și igienă așa cum o ai pentru oricare dintre operațiile pe care le faci. Și ca o sugestie, găsiți medicul cu care să rezonați, în care să aveți încredere și pe care să aveți curajul să îl întrebați orice, pentru că el/ea este cel/cea mai în măsură să îți cunoască organismul.
Ai avut rude sau prieteni/prietene care te-au susţinut? În ce fel?
Alături de mine au fost prieteni dragi și, bineînțeles, fiica mea, Ioana. Îmi amintesc că la spital m-a dus una, de la spital m-a scos alta, iar acasă mă aștepta Ioana. Și Gore, bineînțeles, care nu a mâncat cât am stat în spital. E vorba despre câinele meu, ca să nu se creeze confuzii. La început ai nevoie de puțin ajutor, dar repet, după ce am ieșit de la reanimare, în aceeași seară eu m-am ridicat și m-am plimbat pentru că așa mi-a spus doctorul și mi-a făcut foarte bine. Oricum sunt o fire mai dinamică șii optimistă.
Cât de mare este pericolul unei eventuale recidive? Ce faci, ca să o previi?
Atât timp cât ești viu iar corpul tău funcționează în raport cu vârsta și influențat de condițiile de mediu în care trăiești, nemaivorbind și de o moștenire genetică, există posibilitatea să se formeze din nou un fibrom. Nu știu dacă există o metodă clară ca să împiedici acest fapt. Dar eu personal am schimbat puțin câte ceva în stilul meu de viață. Am încercat să îmi modific ritmul vieții, să scap oarecum de agitație, de stres, acord mai mult timp odihnei, am mai multă grijă la alimentație, petrec mult timp în aer liber și fac mișcare atât cât îmi permit alte afecțiuni, adică plimbări lungi în natură, înot…Dar cel mai important lucru cu care m-am obișnuit deja este să merg de cel puțin o dată pe an la un control ginecologic. Am învățat să nu mai amân, pentru că primul fibrom mi s-a format în 8 luni. Nu îmi mai doresc surprize de acest fel. Apoi, în acești 2 ani medicina a evoluat. Acum există tratament medicamentos pentru a ține sub control un fibrom proaspăt apărut.
Te-a schimbat această experienţă de viaţă, în sensul mai amplu al cuvântului?
Da, m-a schimbat. Am devenit mai conștientă de mine și de corpul meu, de ființa mea. Ești atent și cu ce intra în tine, cu alimentația, factorii externi cărora le dai voie să-ți creeze o stare de agitație…și cu ce iese, stare de nervozitate, gânduri negative. Apoi am devenit conștientă de importanța igienei mentale, de importanța medicului și a frecvenței cu care îl vizitezi pentru un control, precum și de cea a informării temeinice despre lucruri și situații cu care mă confrunt. Am realizat cât de relativ este timpul și cât de repede ți se pot întâmpla lucruri la care nu te-ai fi așteptat. Cu alte cuvinte, am învățat să prețuiesc fiecare clipă care mi-a fost dată. Și am mai învățat, pentru a nu știu câta oară, că orice problemă are cel puțin 2 rezolvări. Dar poate că cel mai important lucru pe care l-am învățat a fost să mă iubesc pe mine.
De ce te-ai alăturat campaniei de awareness iniţiate de Societatea Română de Obstetrică şi Ginecologie? Ce activităţi plănuieşti în cadrul acestei campanii?
Am fost educată, și mi-am învățat bine lecția, că problemele personale, mai ales cele de această factură, să le păstrez pentru mine. Mai mult, așa este structura mea, dacă nu îmi este bine, mă retrag discret în mine, îmi rezolv problema, mă relaxez și reîncep să socializez abia după ce funcționez la parametri normali. Și după aceea încep să mai povestesc despre situația prin care am trecut. Dar cu foarte multă zgârcenie. Consider că dacă stau într-o stare de “lamentare”, “vaaai ce mi s-a întâmplat”, nu face bine psihicului meu. Dar după această experiență am mai învățat ceva. Să mă detașez și să privesc realist toate provocările vieții.
După operație am început să primesc mesaje și scrisori de la multe femei aflate într-o situație ca a mea. Și credeți-mă că nu sunt puține la fel de speriate ca mine, la început. Fiind la fel de neinformate ca mine, la aflarea diagnosticului, îmi cereau să le spun tratamentul meu și ce am făcut eu. Cum să fi făcut asta când suntem atât de diferite și nici medic nu sunt? Așa că le-am trimis la doctor. Dar mulți le sfătuiau să facă histerectomia… Pentru o femeie este o metodă dramatică, dacă nu este bine informată și mai ales pregătită. Această campanie a picat ca o binecuvântare. Și tocmai această nesiguranță pe care o au femeile și pe care am avut-o și eu în fața unei afecțiuni care are rezolvare, dar despre care nu prea vorbim, m-a făcut să răspund pozitiv invitației de a mă alătura acestei inițiative pe care o salut și o voi susține și după luna noiembrie sau decembrie. Și indiferent în ce moment, când vor avea nevoie de mine, voi fi alături de acești medici inimoși care încearcă să trezească și să transforme mentalități învechite de jenă și pudoare nejustificate, care nu fac altceva decât să mențină o stare de ignoranță și confuzie. Dacă mă gândesc bine, asta am făcut de când am început să realizez emisiunile pentru femei.
Iar acum, mai mult ca oricând, având în vedere și ritmul vieții pe care îl trăim, le transmit fetelor, femeilor să meargă constant la medic. Iar pentru o informare în paralel, există un site de specialitate, www.desprefibrom .ro, unde găsesc date de actualitate, utile și verificate despre fibromul uterin.
http://www.tabu.ro/fii-cel-mai-bun-din-domeniul-tau-cu-mihaela-tatu/
http://www.tabu.ro/mihaela-tatu-adevarul-despre-boala-ei-si-despre-retragerea-din-televiziune/
http://www.tabu.ro/ce-fiica-frumoasa-are-mihaela-tatu/
15 comentarii