Ieri, domnul Radu Banciu, cunoscut în popor ca “groaza moldovenilor”, a revenit pe ecrane cu emisiunea cunoscută drept “Băă, Turcescule, io-s mai bun ca tine şi mă şi laud”. Genul emisiunii: neopamflet.
Să explicăm întâi ce e protopamfletul. Protopamfletul e o creaţie literară, cinematografică, TV, în care autorul alege o tară morală sau socială şi, cu mijloace de o elaborare pe măsura aptitudinilor sale – ale autorului – le pune în evidenţă trăsăturile negative, pentru amuzamentul receptorilor. Neopamfletul (freudian slip: neom-pamfletul) e o chestie monotonă şi monocordă, în care aşa-numitul satirist repetă la nesfârşit “moldoveanul e ţigan”, “ăia care nu m-au înţeles sunt boi” şi o mai bagă aşa, “colegial”: “Turcescule, te-am făcut la audienţă!”
Post-neopamfletul, adică etapa următoare, va fi aşa: “Vasile, du-te-n p..a mă-tii!” “Pe cine înjuri, bă?” “Ce-ai, prostule, eu ‘decât’ făceam pamflet.”
Cumva, mi se pare logic că “l-a făcut” pe Turcescu. Turcescu e totuşi un gentleman. Dacă e să comparăm numărul de consumatori de hamburger cu numărul de consumatori de raţă cu portocale, primii vor ieşi în majoritate zdrobitoare. Pentru că raţa cu portocale necesită un nivel oarecare al rafinamentului culinar. Cheeseburgerul e exact ceea ce pare şi nimic mai mult.
Nu m-am uitat la Banciu pe TV, din simplul motiv că oricând am ceva mai util de făcut decât să ascult o serie de idei fixe ambalate în jigniri; dar mi-a atras atenţia un comentac că uite, Banciu a zis de voi, ăştia care l-aţi acuzat de discriminare, că sunteţi toţi diletanţi şi cretini. Şi atunci, am vizionat pamfletul pe online.
OK, se ştie că diletanţii şi cretinii sunt primii care să se opună unei generalizări care să vizeze o ţară întreagă, aşa că nu voi pierde timp să discut asta. Să fie primit. Ce m-a oripilat, însă, a fost altceva. Domnul Banciu a venit cu nişte statistici ale unor ONG-uri, şi a început să bată monedă pe ele: “Conform acestor statistici, şapte din zece femei basarabence s-au prostituat măcar o dată în viaţă”. Bun, să zicem. Dar aici vine grozăvia: “Dacă aveţi alături o femeie din Republica Moldova, întrebaţi-o chiar acum, de două ori, dacă s-a prostituat.”
E ca şi cum un străin ar zice: Cetăţeni, conform statisticilor, românii fură. Dacă aveţi alături un român, nu contează că a absolvit Yale magna cum laude, că e colegul vostru de golf sau că e premiant la olimpiada internaţională de matematică, întoarceţi-vă spre el şi întrebaţi-l de două ori dacă a furat. Pe bază de statistică.
Care dintre voi aţi accepta să fiţi trataţi pe bază de statistică, fără să-i spargeţi faţa interlocutorului?
Domnule Banciu, oricâte statistici aţi cita papagaliceşte, şi oricâte referiri fără legătură cu subiectul aţi face la Cioran şi alţi mari autori români, doar ca să zică gherţoiul de rând “uite, mă, ce băiat cult!”, în clipa în care îndemnaţi cu toată seriozitatea nişte oameni să trateze cu suspiciune alţi oameni “pe bază de statistică”, v-aţi descalificat definitiv. Aţi mai merita o amendă, pentru instigare la violenţă conjugală. Pentru că genul de bărbat suficient de prost încât să vă urmeze indicaţiile: “Zi, bă, Vasilico, ai ieşit la produs în tinereţe?” “Cum poţi, Ioane, să mă întrebi una ca asta? Eşti beat?” n-ar ezita nici să-i repeadă un dos de palmă peste ochi, să se asigure că nu se mai întâmplă. Chit că femeia, dacă stătea măritată cu el şi-i făcea zilnic mâncare, probabil era un om perfect decent. Era din restul de trei.
“Restul de trei se culcau cu profesorii pentru examene, aşa cum făceau colegele mele de facultate.” Îmi pare rău pentru absenţa completă a cunoştinţelor dvs. de psihologie feminină, domnule Banciu, dar oamenii care aleg ei, voluntar, să-şi rezolve problemele oferind sex la schimb sunt din categoria primelor 7. Un om care vede sexul ca marfă nu va ezita să-l vândă, la un moment dat. Deci, vorbeaţi tot cu eşantionul de şapte, dar nu vă dădeaţi seama. Că aşa e cu statistica; mai trebuie şi inteligenţă în interpretarea ei.
Să mai dăm un exemplu, pentru a pune în evidenţă absurdul “tratamentului pe bază de statistică”. Să presupunem că unul dintre voi, iubiţi cititori, e la un vernisaj în străinătate, cu public din mai multe ţări. După o pană de curent, dispare cel mai valoros exponat. Cum v-aţi simţi ca poliţia, în loc să ancheteze cazul, să vă salte direct pe bază de statistică, pentru că e cel mai probabil să fiţi hoţul?
Aşadar, domnule Banciu, îmi pare rău să v-o spun, dar tratamentul “pe bază de statistică” are un nume mai scurt. De două cuvinte. “Discriminare etnică”. Şi chiar dacă 99,9 din femeile unei ţări ar fi curve dovedite, prinse toate în flagrant delict, restul de 0,1% ar avea tot dreptul să vă dea în judecată pentru calomnie, pentru afirmaţii de tip “femeile ţării X sunt curve”. Pentru că pe individ n-are de ce să-l intereseze statistica. El nu răspunde pentru faptele a 99,9%, el răspunde strict pentru faptele lui. Iar prima dovadă a inteligenţei unui om e să renunţe la generalizări. Când nu e în stare de asta, nu-i mai rămâne decât să citeze, fără legătură cu tema serii, din Cioran.
16 comentarii