Lumina zilei lăptoase de ianuarie e înviorată de portocaliul păturii ce îmbracă fotoliul de lângă pat, macii care se întind pe un perete și florile din hârtie lipite pe dulap. Mihail Mușat poartă un polo verde-mușchi, o pereche de jeanși lălâi și-n picioare are șosete albe cu vârfuri albastre. Papucii de casă i-a lăsat în fața ușii camerei în care locuiește. Mușat are 29 de ani și a fost până de curând manager la o multinațională. Avea peste zece oameni în subordine, mergea în delegații în SUA, câștiga bani. La sfârșitul lui 2008 a renunțat la tot ca să schimbe lumea.
A terminat Cibernetica în șapte ani în loc de cinci. În cei doi ani de pauză s-a dedicat exclusiv organizației studențești AIESEC, pentru care a făcut de toate: advertising, PR, resurse umane, recrutări, traininguri, management de proiecte. Nouă luni a condus comitetul local din Gent, Belgia. Revenit la facultate pe un loc cu taxă, a trebuit să se angajeze. Primul job a fost la Nestlé. „Căutau recepționeră, dar în paranteză scria preferabil fete. Dacă era în paranteză, am aplicat.” În trei luni a trecut de la asistent la manager pe resurse umane, și apoi trainer. În 2006 s-a angajat la Hostway, o companie multinațională de IT, unde a condus departamentul de cercetare și dezvoltare.
În 2007 prin toamnă, o prietenă i-a recomandat „Siddhartha” de Hermann Hesse, o carte despre un tânăr indian și călătoria lui inițiatică. Succesiunea de experiențe trăite până atunci și înțelesul cărții l-au determinat pe Mușat să le dea și altora un imbold. Le-a scris studenților care nu trecuseră de ultima fază de recrutare în AIESEC; știa cât acumulaseră până atunci și că ei, demoralizați, vor irosi acest avantaj. S-a întâlnit cu o parte din ei și le-a devenit mentor. Au discutat despre facultate, joburi, relații. „Prin discuții puteam să văd lucruri faine la ei și să le scot în evidență”, spune Mușat. „Eram ca o oglindă care scoate în evidență lucrurile bune.”
Pe lângă întâlniri, a vrut să-și implice învățăceii în proiecte, ca să le dea feedback pe ceva concret. O idee a fost să învețe oamenii să se poarte cu persoanele seropozitive. Au luat un scenariu scris de una dintre fete, au repetat două luni, au împărțit pliante și au jucat piesa în două licee din București. O altă idee a fost LumeBună.ro, un portal de știri pozitive. Până la sfârșitul lui 2008, opt dintre învățăceii lui Mușat i-au spus direct că le-a schimbat viața. Atunci s-a întrebat: „Åžtiu câți bani am făcut anul ăsta? Nu. Åžtiu câte vieți am schimbat? Da.” Åži-a dat demisia. „Mihail=sprijin+inițiativă+speranță+schimbare+încredere+model+înțelepciune”, a răspuns o voluntară, într-un chestionar primit de la Mușat. „Când l-am cunoscut pe Mihail, eram o tânără timidă, nehotărâtă și lipsită de încredere în mine”, a scris alta. „Prin sprijinul pe care mi l-a acordat, prin programul de coaching, m-a învățat să cred în mine. M-a învățat că cea mai mare satisfacție ți-o aduc lucrurile pe care le faci pentru cei din jur.”
Mușat crede în potențialul oamenilor și vrea să fie acea picătură care-i mobilizează. „Acum simt că ăsta e darul care mi-a fost dat”, spune el. „Îmi onorez darul. Dacă nu, ar fi ca și cum aș avea un măr și l-aș lăsa să se strice.”
Din martie anul trecut, la LumeBună.ro au contribuit în jur de 50 de voluntari. La Free Hugs, campania de împărțit îmbrățișări gratuite pe stradă, au participat, în două reprize, peste 600 de voluntari din 25 de orașe. „Dacă unul din 100 care intră este marcat de Lume Bună, merită”, spune Mușat. Acum visează la un proiect în care să implice 10.000 de români, ca într-un soi de angrenaj. Proiectează, face chestionare, cunoaște oameni noi, întreabă, culege idei bune. „Am foarte mult timp,”, spune el. „Nu mă grăbesc. De la o zi la alta conceptul evoluează.”
Mușat e și el în continuă schimbare. „Fiecare om mă inspiră cu ceva. Dacă cineva zice o chestie bună, o iau și o implementez.” Cineva i-a spus într-o seară că nu bea apă după 10 seara, ca să nu-și solicite organismul în timpul nopții; de atunci nici el nu mai bea apă după 10 seara. Nu e practicant, dar a preluat frânturi din Reiki, Tao, Tai Chi, Osho și meditațiile tibetane. Colecționează citate. Azi a dat peste unul auzit de la inițiatorul unui program pentru copii supradotați: „Oportunitatea îl favorizează pe cel pregătit.” L-a scris pe un bilețel și l-a lipit pe un sertar.
„Oamenii îmi zic că sunt nebun, sau ciudat”, spune el. „Dar sunt așa cum sunt.” Din ianuarie nu mai are nicio sursă de venit; pe site nu sunt reclame și nici nu vor apărea prea curând. „Vreau să rămână curat.” Trăiește din datorii, dar nu-și face griji pentru bani. Gătește acasă (tinde spre vegetarian și oriental), aleargă ca mijloc de transport și e încrezător că se va rezolva și treaba cu banii. Poate prin ONG-ul Lume Bună, pe care tocmai l-a înființat, poate altfel. Ce urmează după nu contează. „E ca la autostop”, spune Mușat liniștit. „Un carton pe care scrie ORIUNDE.”