TABU: Sunteți o trupă de adevărați muzicieni, cântați la instrumente, vocile fetelor sunt particulare și foarte puternice, de ce v-ați oprit, totuși, la cover-uri? Nu simțiți nevoia de a crea propriile voastre piese?
Nouvelle Vague: Fiecare dintre noi are propriile lui proiecte muzicale în afara trupei. Nouvelle Vague este mai mult un hobby; o metodă de a ne recrea.
TABU: În general, artiștii aleg câteva melodii după care fac un cover, voi, în schimb, v-ați câștigat popularitatea și admirația exclusiv prin această metodă. Cum vă simțiți în această postură? Nu vi se pare că puteți fi ușor desconsiderați din această cauză?
Nouvelle Vague: Bineînțeles că putem fi, însă în mod straniu, publicul nu pare a se plictisi de noi. Nu încă, cel puțin. Pentru mine, e la fel de cretiv și admirabil să faci un aranjament bun ca și a compune un cântec bun, n-am nici o problemă cu asta.
TABU: Ați readus în atenția publicului nume foarte importante din istoria muzicii, care de multe ori au fost trecute cu vederea. În prezent, sunteți un fel de purtători peste timp ai curentului indie și new wave autentic. Cum vă simțiți printre restul trupelor de gen?
Nouvelle Vague: Nu știu, de fapt, nu prea mă gândesc la chestia asta. Ne considerăm un grup ca oricare altul. Cântăm în aceleași săli, la aceleași festivaluri…
TABU: Care au fost criteriile după care au fost alese fetele?
Nouvelle Vague: N-a existat nici un criteriu. Au fost întâlniri din voia hazardului. Nu prea obișnuiesc să caut; lucrurile astea vin pur și simplu și-mi place să le las să se întâmple. E mai natural așa.
TABU: E o legendă faptul că ele cântă numai melodii pe care nu le-au auzit în varianta originală, ca să nu simtă presiunea interpretării de dinainte?
Nouvelle Vague: Am făcut asta pentru primul album, acum nu mai este cazul.
TABU: Ce părere aveți despre cei care vă ascultă muzica? Mulți dintre ei nu știu prea multe despre trupele ale căror melodii alegeți să le reinterpretați. Cred că le descoperă prin voi. Sunteți mulțumiți de acest efect? Asta vă doreați?
Nouvelle Vague: E ciudat, dar de ce nu? Nu mi-am imaginat asta când am gândit proiectul, dar până la urmă, oamenii iubesc sunetul nostru, felul nostru de a fi.
TABU: Într-un interviu pentru The Guardian, ai spus că dacă auzi astăzi la radio un cântec de-al trupei Franz Ferdinand e prea târziu pentru el. Pare că simți un fel de regret pentru efortul făcut pentru promovarea acestui gen de muzică. E adevărat?
Nouvelle Vague: De fapt, mi-am schimbat părerea. E adevărat, e ciudat că sunetul anilor ‘80 e atât de actual încă, dar este un sunet foarte bun de fapt. Åži prefer ca tinerii să asculte Franz Ferdinand mai degrabă decât vreo chestie eurodance sau mai știu eu ce.
TABU: Cum vi s-a părut primul concert pe care l-ați susținut în România? Obișnuiți să fiți atât de dezinvolți și să improvizați atât de mult în concerte sau a fost o reacție la entuziasmul publicului?
Nouvelle Vague: Sincer, eu n-am fost chiar atât de surprins de reacție. Publicul din Belgrad, Varșovia sau Rio este mult mai cald.