În 1984, Oscarul pentru cel mai bun documentar era câștigat de filmul ‘Viața și vremea lui Harvey Milk‘, iar în 2009, premiul pentru cel mai bun actor mergea la Sean Penn pentru rolul din ‘Milk’ sub regia lui Gus Van Sant, dovadă că personalitatea carismatică a lui Milk ‘vinde’ în continuare.
Harvey Milk (1930-1978) a fost primul cetățean american din istoria modernă care a fost ales într-o funcție publică fiind în mod deschis gay. Agenda lui politică s-a axat în mare parte pe sprijinul comunității gay din anii 1970 și pe problemele sociale ale acesteia, dar nu s-a redus la asta. Parte din opoziția față de propunerile sale pentru guvernarea Californiei sau pentru administrația publică din San Francisco nu s-a datorat agendei gay, ci proiectelor sociale pe care le anima: de la biblioteci publice gratuite la transport în comun accesibil și cămine pentru bătrâni. Toate acestea erau fragmente dintr-un vis american uitat, dar pe care personalități carismatice precum Milk sau Martin Luther King au știut să le prezinte persuasiv.
Asemănarea cu Martin Luther King nu se oprește la faptul că amândoi au fost asasinați și ridicați la rang de eroi naționali. Pentru categoria de politicieni idealiști din anii 1970, Milk este totuși surprinzător în calitatea sa de vizionar. ‘Dacă o persoană gay reușește, atunci oricine poate reuși’, un dicton din discursul său la parada gay din 1978 din San Francisco, este citat cu aproape aceeași frecvență ca ‘Am un vis’ al lui Martin Luther King.
Nu scurtul său mandat de 11 luni în Consiliul de Administrație al Primăriei San Francisco pentru care a candidat de trei ori între 1971 și 1978 a fost cel care i-a adus faima. Harvey Milk a fost în primul plan în referendumurile și deciziile administrative ale epocii de fiecare dată când un drept a fost pus sub semnul întrebării: dreptul persoanelor gay de a fi profesori, dreptul la asistență din partea statului, sau dreptul de a primi o locuință socială. Deseori taxat pentru aparițiile sale publice, mereu vorbăreț și mereu militând pentru vreo cauză, Milk nu s-a temut de controversă și a știut să o provoace exact în măsura în care îi servea scopurilor sale politice imediate.
Exceptând moștenirea cinematografică, numele lui Harvey Milk nu se uită ușor nici după 30 de ani de la moartea sa. Piața centrală din cartierul Castro din San Francisco, locul în care și-a ținut primele discursuri campaniile, îi poartă astăzi numele, iar revista Time îl menționează în lista celor mai influenți oameni din secolul XX. Åži lucrurile nu se opresc aici: ziua de 22 mai a fost propusă anul trecut de către Guvernatorul Statului California, Arnold Schwarzenegger, ca zi de sărbătoare legală opțională, sub numele de Ziua Harvey Milk.