Acum câteva luni, dansatoarele celebrului cabaret Crazy Horse din Paris au susţinut un spectacol superb la Bucureşti. I-am făcut şi eu un scurt interviu coregrafei lor, Patricia Folly aka Psykko Tico, o roşcată zveltă şi graţioasă. Iată-l.
TABU: Practic, jobul tău e să dai ordine unei armate de femei frumoase şi dezbrăcate. Chestia asta sună foarte kinky! Eşti conştientă că mulţi bărbaţi ar fi în stare să ucidă pentru poziţia ta?
Psykko Tico: Da, evident. Sunt sigură că o grămadă de tipi îmi invidiază postul, faptul că lucrez cu nişte fiinţe atât de minunate. Dar ele nu sunt doar femei frumoase şi atrăgătoare, ci şi interprete excepţionale, dansatoare bune, ba chiar actriţe talentate. Şi, în calitate de femeie, mă simt inspirată de virtuţile lor artistice şi de frumuseţea lor.
Dansatoarele tale sunt de diverse naţionalităţi. E interesant să interacţionezi cu atâtea tipologii de femei, pe scenă şi în afara ei? Dă-mi câteva exemple de umor involuntar născut din diferenţa de perspective.
Într-adevăr, sunt fete de diverse naţionalităţi la Crazy Horse: franţuzoaice, englezoaice, americance, rusoaice, nemţoaice, spaniole, italience şi aşa mai departe… E un lucru care ne îmbogăţeşte foarte mult showul, pentru că avem diverse tipologii de femei, variate în comportament şi corp. Din punct de vedere al mentalităţilor, e extrem de amuzant să discutăm despre bărbatul ideal. Se pare că bărbatul ideal are un profil diferit, în funcţie de ţara din care provii.
Ai fost interesată de genul cabaretului încă de dinainte de Crazy Horse, sau l-ai descoperit pe parcurs?
Eu iubesc orice formă de entertainment. În calitate de dansatoare, mi-a plăcut întotdeauna să mă uit la spectacole de dans; dar când am ajuns la Crazy Horse, am avut parte de un şoc: am descoperit un spectacol original, care punea accentul complet pe femeie, prin intermediul luminii şi al machiajului. Desigur, mi-am dorit să lucrez la Crazy Horse, dar marea mea iubire pentru acest cabaret a venit mai târziu, când am început să dansez ca solistă. Au trecut treisprezece ani de când am venit la Crazy Horse, şi încă am parte de o imensă fericire, ori de câte ori urc pe scenă sau lucrez cu dansatoarele.
L-ai cunoscut personal pe domnul Alain Bernardin (fondatorul cabaretului Crazy Horse, n. r.)?
Nu am apucat să-l întâlnesc pe Alain Bernardin personal. Când am venit eu la Crazy Horse, Alain Bernardin nu mai era pe această lume, dar am lucrat cu copiii lui şi cu succesorii lor. În toţi aceşti ani, s-a construit o relaţie de încredere şi respect reciproc.
Există prietenii şi rivalităţi între fete? Cum vă rezolvaţi problemele?
Cuvântul „rivalitate” nu e foarte potrivit, când vorbim despre dansatoare. Cred că există destul de multe personalităţi puternice printre ele. Sunt motivate să evolueze în acest spectacol prin intermediul personajelor. Aşadar, depinde de mine să soluţionez genul ăsta de situaţie, când o dansatoare vrea să dea ce are mai bun. Nu alimentez rivalităţile ci, mai degrabă, spiritul de echipă. Fiecare dansatoare trebuie să aibă un loc bine determinat în spectacol, să-şi abordeze solourile, şi, totodată, îmi place să construiesc pe complementaritatea fetelor, atunci când alcătuiesc un grup. Ador să merg pe ideea că fetele sunt ambiţioase pentru spectacol.
Cum a fost prima ta vizită la Crazy Horse? Au fost lucruri care te-au surprins? Lucruri la care nu te aşteptai?
Îmi amintesc foarte bine prima mea vizită la Crazy Horse: am venit cu o prietenă, o balerină, care voia să mă facă să descopăr acest spectacol; am fost complet dată pe spate, nu mai văzusem nimic asemănător. Era atât de original, atât de special; exista atâta emoţie, era atât de frumos, estetic şi grafic; întregul spaţiu era dedicat femeii şi frumuseţii ei. A fost literalmente un şoc estetic!
Spune-ne ce secrete justifică siluetele perfecte ale dansatoarelor tale.
În calitatea noastră de dansatoare la Crazy Horse, avem multe ore de muncă şi antrenamente, săptămână de săptămână. Iar după aceea, dansatoarele, care sunt foarte diferite, o să aibă cu siguranţă încă o activitate fizică, de exemplu înot, yoga sau dans. Sunt sportive, în mai mică sau mai mare măsură, dar esenţa e că au o înfăţişare foarte atrăgătoare şi muncesc din greu pentru asta. Mâncăm sănătos, e adevărat. Dar trebuie să ne hrănim consistent, să putem ţine ritmul spectacolului. În afară de asta, fiecare fată are micile ei secrete personale pentru a se menţine în formă.
Le admirăm pe aceste fete, rafinat dezbrăcate, pe scena pariziană, iar acum, în turneu. Cu ce se îmbracă ele atunci când ies pe stradă? Sunt „fashion victims”? Care e stilul tău personal?
Da, dansatoarele sunt atrase de modă şi unele dintre ele au o imagine specială, pe care o putem remarca pe stradă. În ceea ce mă priveşte pe mine, depinde de ocazie. În cadrul evenimentelor speciale (premiere, apariţii pe covorul roşu, shootinguri foto), îmi place să port creaţii ale lui Alexandre Vauthier, un prieten stilist celebru. Dar în viaţa de zi cu zi, stilul meu este foarte casual – să fie confortabil şi să nu sară-n ochi.
Titlul showului pe care îl veţi prezenta e Forever Crazy. Eşti şi tu Forever Crazy? Te însoţeşte nebunia şi off-stage? Spune-mi câteva nebunii pe care le-ai făcut în ultima vreme.
Cred că e necesar să fii complet nebun pentru un astfel de show, dincolo de faptul că numele meu de scenă este Psykko Tico. Evident, am momente în care îmi explorez imaginaţia, în care proiectez anumite acte artistice. Am trăit de când mă ştiu într-o perpetuă nebunie, care mă însoţeşte şi care nu mă deranjează absolut deloc. Nebuniile pe care le fac? De exemplu, vorbesc prostii, alerg chiar şi atunci când ninge, în decembrie, ba chiar sunt în stare să creez un nou act artistic într-un timp foarte scurt.
Presupun că cabaretul are foarte mulţi fani obsedaţi. Care au fost gesturile cele mai nebuneşti pe care le-au făcut bărbaţii pentru a intra în graţiile divelor cabaretului?
Într-adevăr, Crazy Horse are foarte mulţi fani obsedaţi, adeseori primim buchete de flori sau mailuri; şi cred că nebunia cea mai mare la care am asistat, pe când dansam, a fost cererea de căsătorie pe care i-a făcut-o uneia dintre colegele mele viitorul ei soţ.
Nenumărate vedete internaţionale au vizitat Crazy Horse, ba chiar au existat nume celebre, precum Dita von Teese, Carmen Electra şi Pamela Anderson, care au dat în toţi aceşti ani spectacole la cabaret. Le-ai cunoscut personal măcar pe unele dintre ele? Cum se comportă în privat?
Da, am avut norocul să lucrez cu artiste impresionante, ca Dita von Teese şi Arielle Dombasle. Am avut ocazia s-o antrenez pe Clotilde Courau şi, recent, am colaborat cu Christian Louboutin – a fost o experienţă extraordinară. Când avem şansa să lucrăm cu astfel de personalităţi, pătrundem în intimitatea lor, pentru că faptul că ne aflăm pe scenă ne dezvăluie… există momente de îndoială, de căutare, de vulnerabilitate. Cred că toate guest starurile care au venit la Le Crazy au căpătat în schimb ceva frumos, pentru că şi-au dorit să descopere acest loc, şi toate au intrat în joc cu teribil de multă atenţie şi de profesionalism. Din nou, colaborarea cu Louboutin a fost foarte specială pentru că, în cazul fiecărui număr artistic, mi-a povestit ce-şi imaginase, iar eu a trebuit să-l ajut să-şi transpună scenic aceste proiecte. A fost fascinant.
Te-ai îndrăgostit vreodată de vreo dansatoare a ta?
Haha, sunt îndrăgostită de fiecare în parte!
Se spune că viaţa de dansator este extrem de austeră, pentru că trebuie să te abţii de la toate viciile. Există vreo tentaţie căreia să nu-i poţi rezista?
Într-adevăr, dansatoarele au o viaţă foarte ordonată, pentru că trebuie să se menţină în formă şi să fie sănătoase. Cred că majoritatea sunt gurmande, iar slăbiciunea lor o reprezintă cofetăriile şi ciocolata. Altminteri, principalul lor „viciu” rămâne dragostea faţă de scenă şi pasiunea cu care au de interpretat personaje în fiecare seară, cu emoţie.
Unul dintre numerele reprezentative ale cabaretului vostru este God Save Our Bareskin (parafrază la imnul Marii Britanii, God Save The Queen, n. r.). V-aţi gândit vreodată să faceţi un spectacol de cabaret bazându-vă exclusiv pe imnuri de stat? Şi, apropo, patriotismul e sexy?
Patriotismul nu mi se pare cine ştie ce sexy, dar cred că renumitele coduri militare li s-ar potrivi foarte bine membrelor Crazy Horse. Poţi ajunge să faci un spectacol de un asemenea nivel doar dacă eşti extrem de disciplinat. Un astfel de show presupune un program de opt ore de lucru nu doar pentru dansatoare, ci şi pentru echipele Crazy Horse. Realmente, numărul God Save Our Bareskin e de-a dreptul incredibil şi s-a bucurat de un succes uriaş la Londra, în cadrul turneului nostru din septembrie, anul trecut. Oarecum, acest număr este semnătura noastră. Iar vizavi de întrebarea ta foarte bună, o să mă gândesc să creez un număr nou, cu emblemele naţionale ale altei ţări. Poate că ţara aia va fi… Bulgaria.
1 comentariu