Se spune că astăzi e bine să se ciocnească numai ouă roşii. Dacă ciocneşti ouă albe “vei face bube mari cât ouăle”, se zice în Mehedinţi. Ciocnitul se face cu un anumit ceremonial, fără nici o abatere…
În unele zone din România se mai păstrează obiceiul ca dimineaţa, în prima zi de Pasti, întreaga familie să se spele pe faţă cu apa neîncepută, în care se pun un ou roşu şi un bănuţ.
Se crede că oul roşu are puteri miraculoase, de îndepărtare a răului, a bolilor şi vrăjilor, fiind purtător de bine, sănătate, putere şi noroc.
În ziua de Pasti, în Bucovina, ouăle se ciocnesc numai “cap cu cap”, a doua zi, luni, se pot ciocni “cap cu dos”, iar în zilele următoare – “dos cu dos”. Ieşind de la Sfânta Liturghie, sătenii se aşează la masă şi, după ce au gustat din pască, încep a ciocni ouă roşii.
Întâi ciocnesc soţii: nevasta ţine oul şi barbatul zice “Hristos a înviat” şi ciocneşte, iar soţia răspunde “Adevărat a înviat”. Ciocnesc apoi părinţii cu copii, părinţii cu celelalte rude, prieteni sau cunoştinţe. Acelaşi obicei este şi în Basarabia, unde se crede că rudele care nu ciocnesc nu se mai întâlnesc pe lumea cealaltă. Regula generală este că dreptul de a lovi oul îi revine barbatului cel mai bătrân, pe când femeia şi cel mai tânăr trebuie să ţină oul pentru a fi ciocnit (credinţă din Banat).
Pe valea Bistriţei se zice că cel al cărui ou nu se sparge la Paşti va muri înaintea celuilalt. Dacă spargi oul e semn bun; vei fi voinic tot anul. În Vâlcea este obiceiul ca oul spart să fie mâncat, iar cojile să fie lepădate pe drum. Ouăle se ciocnesc din prima zi de Paşti şi până la Înălţare.
Sursa: www.newstimisoara.ro