Uneori, avem fler. Vorbim şi scriem despre oameni care ne confirmă aşteptările. Aşa a fost şi cu Olimpia Melinte, frumoasa actriţă ieşeancă pe care am intervievat-o în decembrie, intuind că va fi una dintre favoritele Oscarurilor Spaniei, Premiile Goya. Interviul poate fi citit aici.
” Regizorul Manuel Martín Cuenca m-a văzut în Sette opere, a vrut să mă cunoască, m-a chemat la un casting care a durat destul de mult – voia să vadă mai multe fete – şi, până la urmă, s-a hotărât asupra mea şi am început să lucrăm. Am jucat gemene în filmul ăsta. Iar pentru unul dintre cele două roluri m-am îngrăşat zece kilograme în două săptămâni”, ne relata acum o lună Olimpia despre dublul rol care, ieri, i-a adus nominalizarea la categoria Actriz revelacion, pe lângă alte opt nominalizări obţinute de filmul în care a jucat, Canibal. Filmul, după cum se vede, a bifat toate categoriile “”de bază”: cel mai bun film, cel mai bun regizor (Martin Manuel Cuenca), cel mai bun actor (Antonio de la Torre), cel mai bun scenariu adaptat.
Olimpia a filmat trei luni pentru acest proiect, în care a jucat rolul unor surori gemene. Întâi, a lucrat la secvenţele surorii slabe, apoi, în două săptămâni de pauză, s-a îngrăşat zece kilograme.
“Am fost la un nutriţionist din Madrid, care mi-a dat un program serios de cinci mese pe zi, cu mult repaus, fără sport. Mi-a dat şi nişte batoane speciale, bio-nu-ştiu-cum, care aveau echivalentul caloric al unei mese. Pe lângă ele, trebuia să iau o masă normală. Practic, mâncam dublu. A fost cumplit. Eram obosită tot timpul. Ţin minte că mergeam la repetiţii şi aţipeam în fotoliu. Organismul meu, săracul, nu înţelegea nimic. „Mă, da’ ce-mi faci?” Eu am mâncat foarte puţin, de când mă ştiu, şi mai mult când îmi aduceam aminte. Şi acum, brusc, am început să-l îndop. Am invitat-o pe mama la mine, să mă ajute să pun kilogramele şi să le şi menţin. Nu mai încăpeam în nici o haină. Eram complet alt om. Şi era foarte straniu pentru maică-mea. Ea, de când mă ştiu, m-a tot îndemnat: „Mamă, dar mai îngraşă-te şi tu!” Ştii cum sunt mamele. Şi când m-a văzut aşa, grasă, a fost fermecată: „Vai, ce bine-ţi stă, doamneee! Ce mânuţe, ce fălcuţe!” Eu: „Mamă, lasă-mă, că nu mă mai suport. Abia aştept să le dau jos!”
Revenirea pe platou a fost spectaculoasă. “Noul personaj era radical diferit. Prima avusese părul lung, blond, cu breton. Cealaltă era brunetă cu părul până la baza gâtului. Eram şi mai rotundă la faţă, dacă poţi să-ţi imaginezi asta. Toată echipa a rămas tablou: „Vai, cât de schimbată eşti!” Şi de câte ori mi se spunea: „Vai, ce te-ai îngrăşat!”, eram recunoscătoare. „Mulţumesc!” Aveam nevoie s-o aud, pentru că mi se părea că nu iau deloc în greutate.”
Ceremonia de decernare a Premiilor Goya va avea loc pe 9 februarie.
Foto: Adi Bulboacă.