Incerc sa evit judecatile de valoare. Desi de multe ori nu imi iese. Dar recunosc ca iubesc filmul asta, doar si pentru efectul purificator avut asupra salii : toti cei cu priviri expresive, haine stramte si lucioase si apetit conversational interuman sau intermobil, sau si si, au parasit rand pe rand sala, in primele douazeci minute, injurand faptul ca iar au venit la un film prost. Pe modelul din « Bettlejuice », in care Geena Davis exclama « Doamne, cat de proasta e cartea asta, nu inteleg nimic din ea ». Intr-o sala astfel linistita, am putut sa rad in voie de unul din cele mai absurde filme proiectate la noi de ceva vreme (multa !)
Scenariul filmului, scris de Peter Straughan ( How to lose friends & alienate people) porneste de la cartea omonima a lui Jon Ronson. Pauza pentru a spune ceva (esential, evident !) despre Jon Ronson : nascut in Tara Galilor, autor de carti si filme documentare cu nume ciudate ( Oamenii care se holbeaza la capre suna cuminte pe langa Ficati pentru Isus sau Moarte in Tara lui Mos Craciun !), adept al stilului jurnalistic Gonzo ( subiectiv, exagerat, sarcastic) si tot asa. Sfarsit pauza.
Povestea e, fara a tine cont de detalii, destul de simpla: jurnalistul parasit de sotie pentru un om cu o mana de plastic fuge in Kuweit pentru a-si uita nenorocirea si a da dovada de curaj, scriind despre razboiul din Irak. Aici da inainte de dovada peste un soldat din trupele speciale/George Clooney, despre care aflase dintr-un reportaj facut la ordinul editorului sau, omul cu mana de plastic. Cercul odata inchis, jurnalistul/Ewan McGreggor intra intr-o poveste aberanta in care un anumit corp de armata omoara capre prin holbare, sparge norii cu privirea si recurge la ajutorul Angelei « Murder she wrote » Lansbury pentru a afla unde se gasea dictatorul Manuel Noriega in timpul invaziei din Panama. Sa ii zicem remote viewing, activitate paranormala, folosirea mintii ca arma, elucubratie. Ce face o poveste « simpla » sa fie mult mai mult de atat e comicul de situatie si cel de limbaj. Nici actorii nu strica : Ewan McGreggor, Jeff Bridges, Kevin Spacey si George Clooney, acesta din urma in cel mai pasabil rol al sau de la « O Brother, where are thou ? ».
Pe scurt insa, Men Stare Goats e un film de scenarist, mai mult decat orice. Sunt si cateva solutii regizorale interesante (alternari de planuri stranse cu largi care servesc comicului momentului, miscari de aparat facute cu sens) dar nimic, inclusiv jocul actoricesc, nu se ridica la inaltimea scenariului. O dovada in acest sens este si faptul ca orice reproducere a situatiilor este sub valoarea lor din film si nu le-ar face decat nedreptate. Cele de mai sus fiind zise, « Omul care… » e pentru cine gusta jocurile de cuvinte, umorul absurd si inventiv, cu Jedi si referinte politice, prostituatele si drogurile ( nu, partea cu prostituatele e de la Kevin Spacey !) si poate trece zen de primele douazeci de minute de vizionare. Forta fie cu voi