Sistemul de invatamant din Romania este, probabil, unul dintre cele mai dezbatute subiecte de astazi. Motivele pentru care se intampla acest lucru sunt destule: oamenii au pareri diferite si simt nevoia sa si le impartaseasca (o chestiune total fireasca intr-o democratie); am putea ghici ca organizarea eficienta lipseste; foarte multi sunt preocupati de aceasta tema, fiindca este una importanta in cadrul unui stat si, mai bine zis, in cadrul viitorului unui stat.
Ei bine, un „capitol” al sistemului nostru de invatamant – care a macinat si macina inca multa lume – este ora de religie. Unii s-au decis pentru, altii au fost impotriva. Dar cum ar fi daca am schimba unul dintre termenii discutiei, iar ora de religie s-ar transforma in ora de credinta?
Diferenta esentiala…
Religia este un „ansamblu de idei, sentimente si actiuni impartasite de un grup si care ofera membrilor sai un obiect de venerare, un cod de comportament, un cadru de referinta pentru a intra in relatia cu grupul si universul”, conform definitiei din DEX.
Credinta este „faptul de a crede in adevarul unui lucru; convingere, siguranta, certitudine”, dupa cum se declara tot in DEX.
Asadar, potrivit acestor teorii, o ora de religie ar insemna o ora dogmatica, o ora a conceptelor bisericesti, care, intr-un fel sau altul, ar impune elevilor (in) ce sa creada. Pe de alta parte, o ora de credinta ar arata cu totul altfel: s-ar discuta despre motivele pentru care oamenii cred intr-o instanta sau in alta, s-ar vorbi despre scopul credintei/credintelor unui om si despre necesitatea sau inutilitatea ei.
Carevasazica, in timp ce ora de religie ar impune elevilor o anumita credinta (asta daca nu s-ar preda ora de istoria religiilor – acolo, lucrurile ar fi complet diferite), ora de credinta ar oferi elevilor libertatea de a-si alege sau nu o religie, prin simplul fapt ca ar incerca sa lamureasca ideea de credinta in sine.
In final, este DA sau NU?
Ne intrebam, mai intai, care ar fi cateva avantaje pe care le-ar aduce o ora de credinta predata in scoli…
- S-ar intrepatrunde cu filozofia, deci ar educa elevii si intr-un spirit critic, in sensul ca i-ar ajuta sa gaseasca argumente si contraargumente pentru diverse idei;
- Ar indemna elevii sa vada lumea cu proprii ochi, fara sa ii oblige sa opteze pentru ceva in defavoarea a altceva;
- Ar contribui la cresterea nivelului de toleranta in societate.
Apoi, stim bine ca medalia are si un revers. Asa ca, sa trecem in revista si unele dezavantaje…
- Ar incarca si mai mult programa scolara stufoasa si greoaie;
- Poate ar fi inutila, din moment ce exista deja discipline precum psihologie, filozofie sau sociologie, care, impreuna, incearca sa gaseasca raspunsuri la aproximativ aceleasi intrebari pe care si le-ar adresa si ora de credinta;
- Ar aduce, poate, confuzie in mintea elevilor care sunt fideli unei anume religii.
Asa cum am spus si la inceput, subiectul ramane de discutat, fiindca este mult mai complex si mai vast de atat. Cu toate acestea, fiecare a decis, probabil, in adancul sau daca o ora de credinta ar trebui sa fie predata in scoli sau nu.