Articol scris de: Daiana Raluca Colceriu, castigatoare a concursului „Fii redactor Tabu pentru o zi!”
Simteam cat de tare imi bate inima in timp ce piatra parea ca se misca cu incetinitorul. Muream de cald, desi stateam pe gheata de vreo 3 ore. Am auzit si am vazut cum a lovit-o, dar si cum a iesit din casa. Am sarit in sus de bucurie, apoi ne-am luat toti patru in brate, chiuind oarecum in soapta. Am castigat! Am batut Norvegia, la prima noastra participare la Campionatul European de Curling.
Curlingul este sportul acela ce se joaca pe gheata, cu pietre, cu maturi, in echipe de cate 4. Este sport olimpic, dar in Romania se joaca doar de 4 ani. La inceput, am jucat doar asa, sa facem ceva ce nu s-a mai facut in Romania. La fel a fost si cu competitiile – gluma preferata era “Scriem istorie”.
Imi aduc foarte bine aminte anumite victorii, tot asa cum imi aduc aminte si frustrari. Multe frustrari. Sa te apuci de sport la 30 de ani, sa inveti sa joci in echipa, sa iti cheltui zilele de concediu si banii doar pe curling nu este usor. Cred totusi ca greutatile astea au facut din toata nebunia cu curlingul o provocare devenita incet-incet pasiune. Nu ne-am pierdut nici obiectivele, nici dorinta de performanta, ci am transformat totul in poveste.
In Romania, nu prea facem arta doar de dragul artei, asa cum nu facem nici sport doar din pasiune. De regula, daca nu e cu talent sau cu performanta nu e deloc. Ei bine, cred ca e timpul sa schimbam putin din mentalitate si sa dezvoltam pasiuni. Fie ca este pentru crosetat, fie ca este pentru un sport olimpic, timpul liber petrecut facand ceva ce iti place este foarte valoros. Pentru mine si pentru inca cateva zeci de oameni din Romania, gheata, pietrele si maturile ne produc adrenalina, ne cultiva relatii cu oameni faini, ne invata sa pierdem, dar si sa castigam, ne scot din zona de confort, dar ne ajuta sa ne infaptuim visuri noi, ne fac fericiti. Si sunt numai niste pietre si niste maturi.
1 comentariu