În primii ani ai secolului al XIX-lea, artiștii romantici au început să respire aerul unei noi vieți. Ca reacție la formulele raționale ale artei neoclasice, aceștia și-au îndreptat atenția către pictura peisagistică, restabilind relația inefabilă dintre om și natură.
Trebuie să stau singur ca să simt și să contemplez cu adevărat natura.
CASPAR DAVID FRIEDRICH
Emoția individuală
La fel ca în toată lumea occidentală, pictorii romantici din spațiul german erau atrași de tot ce scăpa rațiunii, interesați de latura emoțională a omului și axați mai mult pe experiența individuală decât pe ideea de om social, definit doar de colectivul căruia îi aparține.
Dar în timp ce în Franța sau în Marea Britanie omul apărea, adesea, pictat într-o ipostază conflictuală cu natura înconjurătoare, stilul german propunea o reprezentare meditativă a individului. Omul romantic, văzut prin ochii pictorilor germani, prefera introspecția și se izola de lume în mijlocul naturii dezlănțuite, care îl copleșea cu frumusețea și măreția ei.
Ochii sufletului
În mod particular, Caspar David Friedrich și anturajul său de artiști se concentrau pe a reda o anumită intensitate spirituală în picturile lor. Priveliștea schițată de mâna omului trebuia, în accepțiunea lor, să fie percepută cu ochii sufletului.
Închide ochiul fizic și s-ar putea, mai întâi, să-ți vezi pictura cu ochiul spiritului.
caspar david friedrich
Stilul lui Friedrich își avea originile în propriul stil de viață auster și profund religios, care a contribuit într-o proporție covârșitoare în creionarea unei firi introspective și chiar întunecate.
Este posibil ca el să fi fost influențat și de ceremoniile desfășurate în aer liber de predicatorul luteran Gotthard Kosegarten, care susținea că minunile naturii erau înrudite cu revelațiile divine și urmau să fie devoalate oamenilor de rând prin creațiile artiștilor și ale poeților.
Aceste reflecții se regăsesc și la alte cunoștințe din spațiul literar ale lui Friedrich, din viața culturală a orașului Dresda, care l-au ajutat și îndrumat să-și dezvolte interesul pentru peisagistică.
Singura sursă adevărată a artei este inima noastră. Menirea artistului nu constă în reprezentarea fidelă a aerului, apei, pietrelor și copacilor, ci în reflectarea sufletului și a emoțiilor sale în aceste obiecte naturale.
CASPAR DAVID FRIEDRICH
Imaginația romantică
Hoinarul deasupra mării de ceață exemplifică idealul unei arte create din inimă și izvorâtă din străfundul sufletului. În acest tablou nu este reprezentat un spațiu concret, singular, ci pictura a fost concepută ca un colaj de peisaje montane pe care Friedrich le-a suprapus și asamblat pornind de la zeci de schițe realizate în decursul mai multor expediții. Peste acestea, a adăugat un element natural esențial — ceața — despre care artistul considera că este sursa principală de sublim a oricărui peisaj.
Pictura își îndreaptă atenția pe experiența hoinarului, fapt confirmat de două aspecte: formatul vertical neobișnuit pentru un tablou de peisaj și perspectiva răsturnată din care este văzut subiectul masculin. Faptul că hoinarul nu-și dezvăluie chipul nu numai că potențează misterul tabloului, ba chiar îi oferă privitorului șansa de a se identifica cu acesta.
Probabil că Friedrich a intenționat ca peisajul să facă referire la o alegorie religioasă, în care terenul stâncos simbolizează dificultățile și impedimentele pe care omul este nevoit să le surmonteze de-a lungul vieții, iar muntele din zare reprezintă speranța și, totodată, ultima cale de salvare.
Unii critici de artă au văzut această pictură ca pe un Gedächtnisbild, cu alte cuvinte, ca pe un ultim omagiu adus unui om decedat. După aceștia, ar fi vorba despre imaginea ofițerului de infanterie Friedrich von Brincken.
Demersul artistic al lui Friedrich nu a fost un caz unic în epocă. Tot în Germania, Philip Otto Runge și Carl Carus au urmărit un scop similar. În Marea Britanie, Samuel Palmer și grupul Anticilor au realizat tablouri în care cadrul natural exprima mărturia supremă a forței și iubirii lui Dumnezeu. Cu toate acestea, niciun alt artist romantic nu a atins nivelul de subtilitate și virtuozitate al operelor lui Caspar David Friedrich.
Scurtă biografie
Fiul unui manufacturier de săpun, Caspar David Friedrich s-a născut în 1774, în Greifswald. A studiat la Academia din Copenhaga, unde a deprins meșteșugul artei sale de la peisagistul Jens Juel.
În 1798, Friedrich s-a mutat definitiv în Dresda. Orașul era considerat centrul mișcării romantice, fiind supranumit „Florența Germaniei”. Efervescența și emulația mediului artistic din Dresda l-au stimulat pe Friedrich, fiind mereu la curent cu cele mai inovative teorii din pictură.
Cruce în munți este opera cu care pictorul a debutat pe scena de artă în 1807 și care a fost realizată pentru o capelă privată. În 1810 a devenit membru al Academiei de Artă din Berlin.
Combinația fascinantă dintre alegoriile religioase și mistica peisajelor s-a bucurat de popularitate, însă, odată cu căderea în derizoriu a romantismului, Friedrich a început să aibă o viață din ce în ce mai solitară, abadonându-și idealurile din tinerețe în favoarea unor reprezentări simbolice ale morții. A murit la Dresda, în 1840, după ce a suferit multiple episoade de atac cerebral.
