Omega 3 este unul dintre suplimentele noastre preferate – însă un studiu recent arată că nu influențează sau influențează prea puțin starea sănătății. Între timp, în schimb, omorâm o grămadă de specii marine.
Pastilele cu omega 3 au devenit, pe parcursul anilor, o afacere de 30 miliarde de dolari. Industria suplimentelor omega 3 este pusă la încercare zilele astea. Săptămâna trecută, Cochrane, o organizație care strange date și evaluează descoperirile medicale pentru publicul larg, a publicat o analiză a mai multor studii care determina dacă pilulele omega 3, unele dintre cele mai populare suplimente din lume, reduc sau nu riscul de a avea boli cardiace. După ce au comparat și verificat mii de cazuri, cercetătorii au descoperit că există o foarte mică influență (sau chiar deloc) a suplimentelor asupra celor care au probleme cu inima.
Și atunci de unde și cum a apărut această industrie întreagă a pastilelor cu omega 3 care se presupune că ne fac bine? Uleiul de pește are o istorie întreagă care pare să-l lege direct de omega 3. Doar că uleiul de pește nu a fost niciodată utilizat pentru probleme cardiace. În timpul Revoluției Industriale, rahitismul era o boală care făcea ravagii. Copiii subnutriți din periferiile sărăcăcioase ale orașelor, care lucrau în fabrici întunecate, ajungeau de foarte multe ori să aibă picioarele strâmbe până să devină adolescenți, infirmi. Apoi cercetările au arătat că există o mare legătură între rahitism și lipsa vitaminei D pe care, în mod normal, atunci când stăm la soare corpul o generează singur și în mod natural. Însă vitamina D se mai găsește în cantități mari și în ficatul peștilor, în special al codului.
Un farmacist norvegian, Peter Moller a folosit apoi un process chimic patentat și a realizat un pordus, despre care a anunțat întreaga lume că nu are gust de pește. Moller și echipa care l-a ajutat să-și vândă produsul au început o campanie pentru instituționalizarea folosirii regulate a uleiului de pește, fie că riscai sau nu să ai rahitism. Campania a fost foarte reușită – o linguriță de ulei de pește pe zi a devenit ceva normal. Moller și-a construit compania până a ajuns una internațională și a murit apoi, în 1869, cu 70 de fabrici care produceau ulei de pește la active și 5000 de butoaie de ulei de pește produse pe an. Astfel, când a început să apară prima dată discuția despre omega 3, oamenii aveau deja o senzație confortabilă cu uleiul de pește și avantajele lui.
În 1970, chimistul Hans Olaf Bang a citit într-un ziar danez că existau foarte puține cazuri de boli cardiovasculare în comunitățile inuite din Groelanda. El și asistentul său, Jørn Dyerberg, au călătorit la Uummannaq, în coasta de nord-vest a Groelandei să investigheze știrea pe care o citise. Au verificat 130 de oameni, le-au măsurat înălțimea și greutatea și le-au prelevat o mulțime de probe de sânge. Așa că s-au întors la laboratoare cu cele 130 de probe de sânge pe care le-au analizat. Așa au descoperit că inuiții au o dietă bazată pe acizi grași, că potrivit tuturor cercetărilor din lume inuiții au cele mai puține cazuri de probleme cu inima și deci, prin urmare, acest lucrur precis se leagă de alimentația lor cu omega 3.
Studiul Cochrane a arătat că lucrurile de fapt nu sunt chiar atât de clare și că omega 3 nu are o asemenea putere asupra organizsmului uman. Iar industria de omega 3 a reacționat destul de agresiv neacceptând nici studiile de până acum și nici acest ultim studio despre cum omega 3 de fapt nu salvează vieți.
În analiza lui din The Guardian, ziaristul Paul Greenberg arată că industria creatoare de omega 3 nu face doar suplimente cu ulei de pește ci și produse pentru agricultură sau, în unele cazuri, chiar pentru uz industrial. Există acum și o industrie nouă care folosește o tehnică de reducție a peștelui pentru a face ulei de pește și care consumă milioane de tone de viață marina anual. Azi, unul din patru kilograme de pește prins este transformat în ulei de pește și alte derivate care apoi sunt folosite în agricultură, în creșterea animalelor și mai nou, în acuacultură – fermele de pește.
O industrie care ucide specii marine în numele industrializării
Industria de reducție marină a apărut în diverse forme pe parcursul secolelor de istorie umană. În secolul 18 folosea baleen, reușind să reducă astfel populația din emisfera nordică și să transforme anumite specii în specii pe cale de dispariție pentru a fabrica ulei pentru lămpi și lubifianți industriali. În secolele 19 și 20 s-a mutat în emisfera sudică, reducând 390 de mii de baleen dintr-un total de 400 de mii care trăiau în Oceanul Sudic și transformându-le în margarină, nitroglicerină și alte ingrediente marine.
În ultima parte a secolului 20, industria s-a schimbat din nou și de data aceasta a început să vâneze anșoa, sardine și hering. La sfârșitul anilor 40 și începutul anilor 50, cea mai mare operațiune de acest fel din istoria lumii a avut loc lângă Peru, în căutarea peștelui anșoa peruvian. Acest pește este specia prinsă cu tonele și potrivit unei legi din Peru, 95% din cantitatea extrasă din ape trebuie să fie transformată prin metoda reducției în diverse produse industriale. În anii 40 anșoa era folosit pentru produse de fertilizare a solului. În anii 50 și 60 pentru hrana găinilor. În anii 70 pentru hrana animalelor de companie și a porcilor. În anii 80 și 90 pentru hrănirea peștilor carnivori din fermele de pește. Iar acum pentru suplimente alimentare.
Iar această specie nu este singura care dispare văzând cu ochii în industria reducției marine. În total, această industrie scoate din ocean între 20 și 25 de milioane de tone annual – echivalentul în tone al greutății întregii populații din SUA! Iar pentru că materia primă începe să dispară, mai nou, industria de reducție marina a început să caute pește în Antarctica, lăsând practice un întreg ecosystem fără posibilitatea de a se hrăni. De ce? Pentru că, spre exemplu, pastilele realizate din pește din Antarctica nu miros atât de tare a pește ca restul pastilelor. În timp ce balenele din Antarctica mor de foame și sunt gata, gata să dispară, tu, la birou, poți să iei un supplement cu omega 3 care să nu te facă să te simți prost că miroși a pește.
Practic, această industrie de reducție marina care este producătoare de pastille cu omega 3 nici nu își dorește să se afle că aceste pastille nu ajută și n-au ajutat pe nimeni vreodată. Singura grijă pe care o au cei care fac regulile jocului este să se îmbogățească peste măsură. Iar între timp golește oceanele de pește și extermină prin foamete întregi specii marine. (traducere de aici)