Omenirea a ajuns departe. Departe de tot dar în sensul poluării. Noua descoperire ridică întrebări cu privire la cantitatea de deșeuri de plastic care pătrunde în aer, apă și sol, practic peste tot pe Pământ.
Gregory Weatherbee nici nu s-a gândit la plastic atunci când a început să analizeze probe de apă de ploaie colectate din Munții Stâncoși. Totuși, a găsit în apă fibre de plastic microscopice multicolore. Descoperirea, publicată într-un studiu recent intitulat „Plouă plastic”, ridică noi întrebări cu privire la cantitatea de deșeuri de plastic care pătrunde în aer, apă și sol, practic peste tot pe Pământ. „Cred că cel mai important rezultat pe care îl putem împărtăși cu oamenii este acela că există mai mult plastic acolo, decât se vede cu ochiul liber”, a spus Weatherbee. „E în ploaie, este în zăpadă. Acum este o parte a mediului nostru. ”
Probele de apă de ploaie colectate în Colorado și analizate la microscop conțineau fibre de plastic. Descoperirile l-au șocat pe Weatherbee, care a colectat probele pentru a studia de fapt poluarea cu azot. „Rezultatele mele sunt pur întâmplătoare”, a spus el, deși sunt în concordanță cu un alt studiu recent care a găsit microplastic în Munții Pirinei din Franța, sugerând că particulele de plastic ar putea călători cu vântul pe o distanță de sute, dacă nu chiar mii, de kilometri. Alte studii au descoperit microplastic în cele mai adânci zone ale oceanului, în lacurile și râurile din Marea Britanie și în apele subterane americane.
Un contribuabil major al acestui fenomen este gunoiul, a declarat Sherri Mason, cercetător în microplastică și coordonator de sustenabilitate. Peste 90% din deșeurile de plastic nu sunt reciclate și, deoarece se degradează încet, se descompun în bucăți tot mai mici și mai mici. „De asemenea, fibrele de plastic se desprind de hainele de fiecare dată când le speli”, a spus Mason, iar particulele de plastic sunt produse secundare ale unei varietăți de procese industriale.
Este imposibil să urmărești proveniența particulelor minuscule și sursele lor, a spus Mason, dar aproape orice lucru din plastic ar putea arunca particule în atmosferă. „Și atunci acele particule sunt încorporate în picăturile de apă atunci când plouă”, a adăugat ea. Apoi ajung în râuri, lacuri, golfuri și oceane și se filtrează în surse de apă subterană. Deși oamenii de știință studiază poluarea cu plastic din ocean de mai bine de un deceniu, ei nu pot identifica decât 1% din aceasta. Cercetătorii știu și mai puțin despre cantitatea de plastic din apă dulce sau din aer, a spus Ștefan Krause de la Universitatea din Birmingham. “Nu am început cu adevărat să-l cuantificăm”, a spus el. O altă necunoscută este dacă teoretic ar fi posibil să eliminăm tot plasticul din lumea naturală și cât timp ar putea dura acest proces. „Chiar dacă am fluturat o baghetă magică și am opri utilizarea plasticului, nu este clar cât timp va continua acesta să circule prin râuri”, a spus el. „În baza a ceea ce știm despre plasticul găsit în sursele adânci de apă subterană și acumulate în râuri, aș spune că secole.”
Animalele și oamenii consumă microplastice prin apă și alimente și probabil că respirăm particule micro și nanoplastice din aer, deși oamenii de știință încă nu au înțeles total efectele asupra sănătății. Microplasticul poate atrage și ajuta la atașarea metalele grele precum mercurul și alte substanțe chimice periculoase, precum și bacteriile toxice. “Particulele de plastic din mobilier și covoare ar putea conține substanțe ignifuge toxice pentru oameni”, a spus Krause. Deoarece suntem toți expuși la sute de substanțe chimice sintetice de îndată ce ne-am născut, este dificil să spunem cât timp am putea trăi dacă nu am fi fost expuși, a spus Mason. „probabil nu vom înțelege niciodată cu adevărat toate legăturile dintre materiale plastice și sănătate. Dar știm suficient pentru a spune că inhalarea plasticului probabil nu este bună și ar trebui să începem să ne gândim la reducerea dramatică a dependenței noastre de plastic”, a spus ea.