Printre cartile care pe mine m-au marcat intr-un sens bun, si aici ma refer la povesti de dragoste ori intebari despre existenta pe care orice om si le pune la un moment dat in viata, este povestea Emmei, doamna Bovary, din textul prin care Flaubert si-a facut loc in inima mea.
Povestea Emmei poate fi povestea oricarei femei din Romania si din lume, femeie care trece prin anumite stari inexplicabile cu privire la dragoste, la cel de langa ea, la viata in general. Emma Bovary, are povestea oricarei femei care trece prin… depresie.
Depresia a fost de-a lungul timpului des discutata si tot de atatea ori reinterpretata, ajungand sa fie de la o epoca la alta privita cu totul diferit, de la o manifestare a dizgratiei dumnezeiesti in Evul Mediu, la tulburare mintala in Epoca Moderna.
Emma, iubitoare de…carti
Emma Bovary ne atrage atentia inca de la inceputul cartii prin comportamentul ei bizar alimentat de numeroasele romane citite in adolescenta (carti pe care maicutele i le aduceau pe furis). In permanenta Emma traieste intr-un univers propriu, fictiv, ce se afla in paralel cu realitatea inconjuratoare. Aprofundand prea mult romanele de dragoste, ea isi construieste un ideal de viata, de sot, lucruri care pot fi realizabile doar prin miscarea condeiului. Respinge orice forma de mediocritate, de aici pornind si starea ei de continua nenultumire fata de ea si de cei din jurul ei.
Charles, sotul acesteia si cel care a devenit pentru mine imaginea barbatului ideal (stati linistiti, nu o sa amestec cartile cu viata reala precum Emma), face tot ce ii sta in putinta pentru a fi pe placul sotiei sale, in schimb singurul sentiment pe care reuseste sa i-l trezeasca Emmei este… rusinea. Personal, Emma Bovary m-a facut sa ma gandesc putin la „el caballero andante” al literaturii spaniole, Don Quijote, prin simplul fapt ca si-au alimentat asteptarile de la viata din carti si numai din carti. De aici si dezamagirea de ceea ce este palpabil, viata, care oricat de mult am incerca, nu va fi niciodata precum povestile pe care le citim si care majoritatea vin din imaginatia scriitorului. Personaj trist, precum eu consider ca este si Don Quijote, Emma ajunge sa recurga la un gest necugetat, pe care va voi lasa pe voi sa il aflati.
Este un roman excelent cu care se vor identifica o multime de femei, ajutandu-le sa inteleaga mai bine starile inexplicabile prin care trec uneori. Va recomand Doamna Bovary cu incredere, deoarece sunt sigura ca se va ridica la nivelul asteptarilor voastre.