Indiferent de vremea de afara, intotdeauna este binevenit un ceai cald alaturi de o carte buna, deoarece ne poarta catre cele mai inalte culmi ale imaginatiei noastre. Cartea pe care o am aproape tot timpul langa mine in aceasta perioada este Eseu despre orbire, un roman de Jose Samarago, scriitor care m-a cucerit intai cu romanul Toate numele.
Portughezul Jose Samarago este cunoscut pentru stilul sau incofundabil de a scrie, avand texte parabolice care vorbesc atat despre anumite perioade din istoria tarii sale, cat si despre umanitate prin intermediul nu doar a imaginatiei si a compasiunii, ci si a ironiei.
Eseu despre orbire, un roman ce subliniaza situatia tragica a secolului XX
Obisnuita fiind cu intorsaturile de situatie din romanul Toate numele, am fost surprinsa sa citesc Eseu despre orbire, care pe langa faptul ca are o actiune pe un singur plan, liniara, evenimentele sunt pe cat se poate de…absurde.
Ne aflam in mijlocul unei societati in care se instaleaza haosul din cauze neexplicate. Rand pe rand, fiecare om al orasului orbeste pornindu-si drumul catre intuneric, alaturi de oameni aflati in aceeasi situatie. Suprinzator insa, exista o singura persoana care reuseste sa stea departe de aceasta epidemie care pare mai degraba un blestem decat un fapt medical, aceea find sotia primului personaj din roman, un medic oftalmolog.
Poate ne gandim ca aceasta se considera norocoasa, dar din contra: inchisi fiind cu totii intr-o cladire de maxima securitate pentru a nu-i contagia si pe ceilalti, sotia medicului ajunge sa afirme ca si-ar fi dorit si ea sa nu poata vedea, pentru ca imaginilie dezastruoase din jurul sau, cu indivizi care se comporta salbatic, care reactioneaza precum animalele, sunt mai dureroase ca orice boala.
In momentul in care reusesc sa iasa din acea cladire acestia se infrunta cu o alta dezamagire. Restul lumii, printre care se numara si familiile acestora, se aflau in aceeasi situatie. Singura lor speranta ca vor putea fi ghidati prin acest haos piere. Lupta pentru supravietuire se da cu adevarat pe strazile orasului, un oras a carui imagine crunta poate fi vazuta de o singura femeie, cea care in cele din urma ii va conduce si pe ceilalti catre lumina.
Dupa textul Toate numele, Jose Samarago scrie un roman fara nume
Ceea ce este interesant cu privire la acest text este faptul ca niciunul dintre personaje nu are un nume, ci sunt numiti in functie de statutul lor din societate. Acest lucru face textul si mai intrigant, deoarece de multe ori m-am intalnit cu situatia de a reveni asupra unui pasaj din cauza confuziei personajelor. Este un text perfect pentru cititorul specializat, insa si o provocare pentru cititorul amator.
Jose Samarago scrie acest text sub forma unei parabole, facand trimitere la lipsa de incredere pe care o avea in societatea inconjuratoare. Epidemia de orbire izbucneste si este tratata precum crizele de ordin social, politic si economic din zilele noastre. Duritatea textului te va inspaimanta, iti va pune in fata imagini unice, dar totodata te va captiva pe loc. Va lasam mai jos si marturia autorului cu privire la textul sau:
„Eseu despre orbire este o imago mundi: viziunea inspaimantatoare a unei lumi tragice. De asta data, expresia pesimismului unui scriitor al Portugaliei nu se manifesta prin obisnuitul lirism melancolic ce ne caracterizeaza. Va fi cruda, descarnata, nici macar stilul nu-i va imblanzi duritatea. Romanul nu va varsa lacrimi pentru suferintele personajelor inventate, ci va tipa in fata acestei interminabile si absurde dureri a lumii.” (Jose Saramago)
In urma acestui roman apare si un film ce poarta numele Blindness, avandu-i in rolurile principale pe Julianne Moore, Mark Ruffalo, Gael Garcia Bernal si Danny Glover.
Vezi si:
https://www.tabu.ro/trei-carti-pe-care-trebuie-sa-le-citesti-pe-vremea-asta/
https://www.tabu.ro/invata-cele-mai-folosite-7-proverbe-direct-de-pe-strazile-din-paris/
https://www.tabu.ro/nu-mai-chinuiti-limba-romana-greseli-de-exprimare-frecvente/