A fost dată spre adopție la vârsta de 2 ani, a avut o copilărie grea și a trecut printr-o căsnicie violentă. Aceasta este povestea tristă a lui Emily Zamourka, în vârstă de 52 de ani. A devenit un fenomen după ce a fost filmată în timp ce cânta la metrou, în Los Angeles, o arie din Puccini.
Emily Zamourka este o soprană experimentată și se numește, de fapt, Liudmila Grekova. Așa o chema când trăia în Basarabia, acum Republica Moldova. S-a născut în 1967, într-o familie de adventiști cu nouă copii. A cunoscut sărăcia de mică. Deși religia sa era interzisă de regimul comunist, familia a rămas atașată Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea și a fost hărțuită tot timpul de miliție și de KGB. La vârsta de 2 ani și jumătate, viața sa s-a schimbat radical. Mama sa a fost nevoită să o dea spre adopție din cauza unor probleme de sănătate. Emily a fost preluată de un cuplu adventist fără copii, Ivan și Ioana Zamorca, care locuiau în altă localitate, Leova.
Numele de familie se pronunță diferit pentru că după destrămarea Uniunii Sovietice Republica Moldova a trecut de la alfabetul chirilic la cel latin, iar Emily a folosit o pronunție mai occidentală decât părinții săi adoptivi. Mama sa adoptivă, fostă muncitoare la ferma colectivă, acum în vârstă de 85 de ani, trăiește la doi pași de granița Republicii Moldova cu România. Ea a povestit momentul emoționant al despărțirii Liudmilei de familia ei: „Frații și surorile ei erau supărați că părinții au dat-o spre adopție. Îmi amintesc cum copiii familiei Grekov stăteau la geam și plângeau când noi am plecat cu Liuda (Emily). Părinții plângeau și ei.”
„Am zis să o luăm un an și să vedem cum merge. Dacă plângea după familia ei, urma să o ducem înapoi”, explică Ioana Zamorca. „Era doar un copil și nu înțelegea cine erau părinții ei. După un an am făcut adopția oficială. Singurul lucru despre care am fost întrebați a fost: o luați pentru o perioadă scurtă sau pentru totdeauna?”. Răspunsul lor: „Pentru totdeauna.” „Părinții ei știau că suntem oameni buni. Ne-au dat-o ca și cum am fi fost rudele lor. Au preferat să o dea unei familii din aceeași biserică decât unor străini. Ne-au cerut să n-o mințim că suntem părinții ei adevărați. Dar în religia noastră nu avem voie să mințim. Le-am cerut să ne-o dea nouă și au fost de acord. Noi n-aveam copii”, spune femeia.
Pe măsură ce creștea, Liuda era tot mai atrasă de muzică. Cânta la pian, iar vocea sa începea să exprime talentul natural cu care sunt înzestrați și frații ei. În ciuda sărăciei, soții Zamorcas i-au cumpărat fetei un pian și o vioară. „Noi nu cântam prea mult, din cauza religiei noastre, dar ea cânta la concertele școlii. Avea o prietenă care o vizita și cântau împreună. Emily cânta la vioară, iar prietena la pian. Era foarte frumos. Îmi plăcea mult”, povestește Ioana. Însă mai târziu, când era adolescentă, colegii i-au spus Liudmilei că fusese adoptată. S-a dus acasă și i-a cerut socoteală Ioanei. „A venit și m-a întrebat de ce ceilalți copii îi spun asta. I-am zis că am adoptat-o. A plâns”, își amintește mama adoptivă.
Prietena sa cea mai bună din facultate, Paulina Zavatin (51 de ani), spune că Emily a fost marcată tot timpul de faptul că fusese adoptată, dar oferă o versiune diferită despre felul în care aceasta a descoperit adevărul. La vârsta de 12 ani, ea a găsit poza unui băiat care semăna cu ea, fratele ei, și a întrebat-o pe mama sa dacă fusese adoptată. După ce a făcut această descoperire, ceva extraordinar s-a întâmplat. Emily a plecat la Soci, în Rusia, unde se mutase familia ei naturală, și a rămas cu ai ei. Deși în Moldova vorbea românește, copiii din fosta URSS învățau și rusa, așa că n-a avut probleme de se adapteze.
În 1984, la 17 ani, Emily a fost admisă la facultatea de muzică și pedagogie a muzicii din orașul Bălți. Era cu un an înainte de venirea la putere a lui Mihail Gorbaciov, iar schimbarea pe care acesta o va aduce îi va permite Liudmilei să plece în America împreună cu toți frații ei. Dar în spatele Cortinei de Fier, așa ceva părea imposibil. În ’84 era deja evident că talentul ei muzical era excepțional. Înregistrările sale audio încă pot fi ascultate la Universitatea de Stat Alecu Russo din Bălți, a doua cea mai mare din Republica Moldova. Era strălucitoare, își amintește prietene sa Paulina. „Cânta la vioară în orchestra universității. Cânta în cor. Avea o voce specială care era diferită de celelalte”, spune ea. Alt coleg, Nicolae Brașoveanu, își amintește: „Mila (Emily) era foarte bună la interpretare și avea ureche muzicală. Nu multă lume poate să facă așa ceva.”
Dar când a terminat universitatea, viața Ludmilei s-a schimbat. S-a măritat în Soci cu un ucrainean pe nume Anatolii Murga. N-a fost o căsnicie fericită: Murga o bătea și odată i-a spart nasul, își amintește Paulina. Acesta a murit după câțiva ani, apoi, după destrămarea Uniunii Sovietice, ea a plecat în America, unde au emigrat, pe rând, toți frații ei. Aceștia trăiesc acum în zona Los Angelesului: fratele mai mare, Elijah, născut Ilia, este pastor adventist de Ziua a Șaptea, iar nepoata ei, Zlata, este o violonistă strălucitoare și cântă în orchestra simfonică Monterey din California.
În 1994, când avea 27 de ani, Lidmila și-a schimbat numele în Emily și a trăit în California. Doi ani mai târziu, a ajuns în orășelul Franklin din Missouri, la jumătatea distanței dintre Kansas City și St. Louis. Apoi s-a mutat în Vancouver, Washington, unde și-a înființat propria afacere de muzică și a fost chelneriță. Emily a compus muzică pentru o trupă, dar n-a ajuns niciodată la succesul la care a visat în America. În 2005, s-a mutat la Los Angeles pentru a fi mai aproape de rudele ei. A avut probleme de sănătate, a stat mult timp în spital, iar cheltuielile medicale au fost costisitoare. Dar dragostea sa pentru muzică nu a pierit.
În ultimii ani, caracterul ei excentric i-a făcut viața tot mai grea. Emily are în cazier trei condamnări pentru mici furturi și una pentru un furt însemnat. Toate petrecute între 2011 și 2013, sunt încadrate în limitele contravențiilor, dar pentru asta i s-a interzis accesul în câteva centre comerciale. În decembrie 2014 a stat 35 de zile în închisoarea pentru femei Lynwood din Los Angeles și a efectuat și 200 de ore de muncă în folosul comunității. Ea a mai avut și câteva amenzi neplătite care au fost prescrise.
Emily s-a descurcat cum a putut pe străzi. Ieșirea sa neobișnuită din anonimat, când a fost filmată pe peronul stației de metrou din Los Angeles pare să-i schimbe, în sfârșit, viața și să o ducă spre visul american care părea pierdut. Emily stă la o prietenă și i s-a oferit un contract muzical, deși până acum a refuzat toate propunerile. Joel Diamond, producător nominalizat la premiile Grammy, a anunțat că i-a oferit un contract, iar ea a cântat o dată în public aria din Puccini care a făcut-o celebră. Apariția de nicăieri a sopranei care trăia pe străzi i-a șocat pe cunoscuții ei din Basarabia și a emoționat-o pe mama sa adoptivă.
sursa: DailyMail