“Nu mă omorâţi, vreau să trăiesc!”, au fost ultimele cuvinte ale lui Ion Rîmaru, cel mai periculos asasin în serie al României. Rîmaru a fost condamnat pentru trei crime, o tentativă de omor, cinci violuri şi patru tâlharii, toate făcute cu discernământ după cum aveau să arate testele psihiatrice de apoi. Familia lui era cea care îl ajută, mama îi spala hainele pentru fiecare crimă pentru a nu rămâne urme, iar tatăl era cel care îi alegea victimele. Pentru o familie atât de bine închegată, felul în care a fost prins Rîmaru a fost de-a dreptul stupid. Şi-a pierdut o adeverinţă medicală lângă una din victime şi astfel oamenii legii l-au putut identifica.
Singură victimă a ucigaşului trăieşte şi acum. Se numeşte Iuliana Frunzinschi şi este cea mai norocoasă femeie. Şi asta nu pentru că s-a măritat cu un om extraordinar sau a strâns o avere peste ani, nu! Este cea mai norocoasă femeie pentru că a scăpat după ce Rîmaru, cel mai celebru criminal din toate timpurile, i-a înfipt un topor în cap apoi a tras-o de păr până i l-a smuls şi i-a mai aplicat două lovituri de topor în cap, după care a fugit cu geanta de bani şi cerceii ei. Din fericire pentru ea, Rîmaru nu a putut să-şi urmeze întregul ritual( îşi viola victimele după ce le omora) din cauza poliţiştiilor care au deschis focul.
Pentru „Adevărul de Seară” bătrână a acceptat să-şi reamintească de noaptea de 7 mai 1971. Pe atunci o tânără de 42 de ani, mama şi văduva, vânzătoare la un magazin de la Eroilor. Pleca să depună banii la o casierie din zonă când un bărbat s-a apropiat de ea: „S-a uitat în ochii mei, după aia la mâna în care căram geanta cu bani. Era acelaşi bărbat care îmi bătuse în geam, zile la rând, să-i dau drumul în magazin pentru a se încălzi. Era ca o himeră, a dispărut imediat. Le-am spus colegelor mele, chiar cu o seară înainte de atac că eu îl omor cu mâna mea înainte să încerce el”. Îmi pregătise cumva testamentul. Mi-a spus, râzând, că şi-a dorit foarte mult să mă omoare şi să-mi tăie picioarele, iar cu banii pe care mi i-a luat să-şi construiască o casă în Caracal. Nu avea nicio remuşcare, povestea foarte senin judecătorilor cum mânca bucăţi din sânii femeilor pe care le omora”.