De loc ai auzit cu siguranță, pentru că sufletul Suceviței este mănăstirea cu același nume, străjuită de crucea de pe Dealul Neagu, despre care se spune că apără localitatea de stihiile naturii. Povestea ei începe în secolul al XVI-lea.
Se povestește că Ieremia Movilă, care urma să ajungă pe tronul Moldovei, se întorcea de la o bătălie și s-a rătăcit în aceste locuri. În noaptea cu pricina, fulgere mari ar fi brăzdat cerul, iar oșteanul, obosit și speriat, a cerut adăpost unui călugăr. Omul l-a găzduit, iar drept plată i-a cerut să ridice pe acele meleaguri o mănăstire.
Povești sunt multe, timp să ai să le asculți! Ia-ți, însă, răgazul să privești minunăția din fața ta. Mănăstirea s-a păstrat aproape în întregime ca acum mai bine de 400 de ani. Citești în ghid că arhitectura îmbină elemente de artă bizantină și gotică, la care se adaugă elemente de arhitectură ale vechilor biserici din lemn din Moldova. Tot ce știi, însă, este că te cuprinde o stare de bine și de liniște.
Mergi mai departe acum! În apropiere, dai de pârâul Neagu, iar de-aici pornește o cale de acces către Pietrele Muierilor, cea mai frumoasă zonă dintre Sucevița și Solca. Åži stâncile de-aici îți spun o poveste. Ele au slujit drept adăpost femeilor, copiilor și bătrânilor care se refugiau din calea tătarilor. Se spune că o dată, în toiul luptei, vrednicele moldovence au văzut cum tătarii se pregăteau să îl atace pe Åžtefan.
Fără să stea prea mult pe gânduri ele au sărit în ajutorul voievodului. Au aruncat bolovani din vârful muntelui până i-au nimicit pe tătari. Iar aceasta este numai una dintre legendele care îi atrag în aceste locuri pe turiști. Mai sunt și cei care vin, convinși fiind că poveștile legate de comori ascunse în inima munților au în ele și un sâmbure de adevăr.
„Totdeauna au fost și vor fi căutători de comori – ne spune un om al locului – fie din cele ale Movileștilor, fie cele ale haiducului Darie, dar pe cele mai prețioase comori le vedem în jurul nostru: mănăstirea, natura care e atât de frumoasă!“
Frumusețea locurilor este, de altfel, cea care îi aduce și pe vânători la Sucevița. În fiecare toamnă, Codrul Voievodesei răsună de lătrături de câini și de focuri de armă, cerbii, căprioarele și mistreții fiind vânatul cel mai adesea prins în bătaia puștii. În ultimii ani, vânătorii austrieci sunt cei care au venit în număr tot mai mare în pădurile Suceviței.
„Este o zonă minunată, îmi place foarte mult sălbăticia locului. Sucevița se poate compara cu Steiermark, cea mai frumoasă stațiune din Austria și un bun loc pentru vânătoare“, povestește Georg Massner, care vine deja de trei ani la vânătoare în Codrul Voievodesei. Iar după o zi de vânătoare, nimic nu este mai potrivit decât o masă încărcată cu bucate moldovenești de îți lasă gura apă.
Ciulamaua din hribi cu usturoi sau tochitura moldovenească cu mămăliguță și brânză de burduf sunt doar câteva dintre bunătățile cu care te îmbie gazdele. Dacă nu ești mare vânător, asta nu înseamnă că ai să te plictisești la Sucevița. Muzeele etnografice din zonă, atelierele de ceramică neagră, mănăstirile, gospodăriile, stânele unde se pot face degustări de preparate tradiționale sunt doar câteva dintre locurile pe unde trebuie neapărat să treci. Iarna nu duci lipsa plimbărilor cu sania trasă de cai și există chiar și câteva „mini-pârtii“ pentru schi și săniuș.
Ca să te bucuri de legendele, de peisajele și de bucatele bucovinene nu trebuie să scoți din buzunar mai mult de 50 de lei, cât costă cazarea pe noapte la o pensiune din Sucevița.