Åži totuși, deși am reușit să-mi respect acest embargou autoimpus, de data asta am decis să fac o excepție. De ce? Pentru că decizia juriului care a ales nominalizările la această a doua ediție a Premiilor Gopo trebuie analizată.
Decizia juriului
„Juriul a decis în unanimitate să facă doar două nominalizări la categoriile: Cel mai bun film, Cel mai bun regizor, Cel mai bun scenariu, Cel mai bun actor într-un rol principal, Cea mai bună actriță într-un rol principal, Cea mai bună actriță într-un rol secundar. Juriul motivează această alegere prin diferența valorică dintre filmele „4 luni, 3 săptămâni și 2 zile“, respectiv „California Dreamin’“ (nesfârșit) și restul filmelor de lung metraj eligibile. Juriul consideră că dacă ar mai fi făcut încă o nominalizare la aceste categorii, nivelul valoric general ar fi scăzut și credibilitatea premiilor ar fi fost diminuată.“
Puncte tari
Nu poți să nu apreciezi onestitatea și spiritul tranșant al membrilor juriului care a decis să nu amintească decât două filme într-un an în care s-a vorbit atât de mult despre filmul românesc, nu doar despre filmele premiate la Cannes.
Pe de o parte, e evident că avem o cinematografie care atrage atenția, nu doar un film rătăcit: de la „Moartea dlui Lăzărescu“ încoace, filmul românesc este responsabil de 90% din presa pozitivă a României. Pe de altă parte, juriul are dreptate.
Puncte slabe
Prima ediție a Premiilor Gopo s-a întâmplat în primul an în care România era parte a Uniunii Europene. Părea că ne aliniem și noi, nu doar la capitolul agricultură și justiție, aveam și noi ceremonia noastră, modelată nu atât după Oscaruri, ci după premiile Academiei Europene de Film, după BAFTA și Cesaruri. Ei bine, decizia juriului de a reduce nominalizările la doar două ne plasează iar în categoria „originală“ care ne urmărește de atâta vreme.
Oportunități
Asta înseamnă că filmul lui Cristian Mungiu, care deja a obținut mai multe premii decât orice lung metraj românesc de până acum, a rămas în competiție față în față cu singurul film care are o șansă să îl detroneze. Nu pentru că ar fi mai bun, ci pentru că ar fi putut fi mai bun. Producătorii lui „California Dreamin’“ (nesfârșit) au făcut o mișcare genială lansând filmul în faza de premontaj în care l-a lăsat moartea tragică a lui Cristian Nemescu.
Filmul este atât de bun și așa încât nu poți să nu te întrebi cât de bun ar fi dacă ar fi fost terminat de autorul său. Ceea ce, în privința competiției, va face lucrurile mult mai interesante decât în cazul în care aveam trei sau chiar cinci nominalizați.
Amenințări
Din păcate, asta va însemna probabil mai mulți oameni din domeniu supărați, mai puține vedete la ceremonie și mai puține șanse la discursuri cu adevărat originale. Dar, pe de altă parte, e o ceremonie, o ocazie ca mass-media să fotografieze staruri în haine la modă, așa că probabil acum e ultima oară când veți citi despre filmele din competiție.
4 comentarii