Unul dintre cele mai iritante obiceiuri umane este povaţa. E deranjantă pentru că e generică, pentru că uneori e clişeul personificat (A: Să te clăteşti după ce te speli pe dinţi. B: Pă buneeee!? Serios? Ce înţeleptu-satului eşti tu şi ce cugetări ancestrale scoţi!), sau se potriveşte ca nuca-n perete (A: De ce te chinui cu transportul în comun, ia-ţi maşină! B: Of cors, de îndată ce plătesc cele trei luni restante la chirie!). Şi de cele mai multe ori, e un mod de a tăia văicăreala interlocutorului, după o jumătate de oră de ascultare încrâncenată, combinată cu smulsul părului din palmă pe furiş.
În schimb, când vine vorba de amor, brusc, toate muierile cu căsnicii de coşmar devin subit experte. Iar sfaturile lor sunt numai bune de băgat înapoi în gura celei care le-a dat şi de aruncat pe foc, la pachet. Să facem o scurtă trecere în revistă a tot ce te învăţa bunică-ta de bine şi de fapt, era prost:
1) “Nu fi atât de pretenţioasă, Făt-Frumos nu există; vezi dacă e băiat cumsecade”
OK, Făt-Frumos nu există, dar există ceva mai bun. Există oameni cu care te potriveşti foarte bine. Cu care aveţi acelaşi umor, aceleaşi idei despre viaţă, hobby-uri complementare şi un feeling plăcut, de câte ori sunteţi unul aproape de celălalt. Sfatul ăla old-school “Mai bine cu unu’ urât şi prost decât singură” e de pe vremea când era o ruşine să munceşti, ca femeie. Dacă nu îţi place mult, mult un bărbat, n-are sens să te minţi singură că într-un viitor o să-ţi placă. E mai bun cardul cu salariu, că nu cere de mâncare.
2) “Fii mai degrabă tăcută şi misterioasă, decât normală şi simpatică. Bărbaţii iubesc misterele”
Bărbaţii iubesc misterele timp de două ore, în sala de cinema. După aceea, iubesc şi ei lucrurile cu sens. Ca oamenii.
Un amic făcea mişto de misterioase într-o seară: “Astea ar trebui să-şi imagineze cam cum ar trebui să povestească ăla despre întâlnirea cu ele. Băi, am ieşit cu o fată. Modul în care tăcea, stătea acolo şi nu zicea nimic era absolut fabulos. Modul în care nu zâmbea şi deschidea gura doar din sfert în sfert de oră mă înnebunea de plăcere. Modul în care mă lăsa să fac conversaţie de unul singur, ca televizorul, era un orgasm ambulant!”
Bun. Exprimă-te. Fii tu însăţi. Lumea e plină de divorţuri ale unor oameni care au făcut pe misterioşii la primele întâlniri şi abia după nuntă s-au descoperit cu adevărat.
3. “Paşte trei frunze, nu mânca de faţă cu potenţialul ales!”
Ăăăă, poftim? În fond, nu te-ai dus să candidezi la Miss Univers; ai ieşit şi tu în oraş cu un băiat, atâta tot. Ce-s exigenţele astea de Cătălin Botezatu jurizând Next Top Model? Prima condiţie ca o întâlnire să merite timpul şi coaforul de dinainte e relaxarea. Dacă un bărbat nu te face să te simţi relaxată, n-are sens să pierzi vremea. Nimic nu e mai stresant şi mai inutil decât o relaţie în care eşti într-o permanentă cursă de îndeplinit pretenţii.
Dacă ţi-e foame, comandă-ţi ceva săţios şi mănâncă. Un tip întreg la minte înţelege conceptul de foame. Iar de proşti n-ai nevoie.
4. “Să-l laşi pe el să vorbească şi aşteaptă să facă el propuneri”
Nu sugerez că ar trebui să acaparezi întâlnirea cu un speech despre gloss-uri de buze şi despre adevăratele cauze ale celulitei, care să-l ucidă de plictiseală. Sugerez ideea de echilibru. Eşti şi tu un om, nu o maşină de aprobat. Dacă nu eşti de acord cu o idee a lui, polemizează. Mulţi bărbaţi iubesc confruntările de idei. Pe când eram copil de 8 ani, aveam un nene în vecini care-mi spunea mereu câte o inepţie, pentru că-l distra cu câtă pasiune şi coerenţă îi explicam că n-are dreptate şi de ce. Dar nici nu sări calul, să faci pe deşteapta pe un domeniu la care eşti praf. Asumă-ţi atât propriile păreri, cât şi lucrurile pe care nu le ştii. Aşa sortezi autoritarii găunoşi (“Femeia să facă ce zic eu!”) cât şi miştocarii retardaţi. (“Ce zici? Nu ştii în ce an s-a înfiinţat trupa Haemorrhoidal Blasphemy and The Parasitic Worms? Ăhăhăhăăăă, ce incultă eşti!”) Reiau: rostul unei întâlniri e să te simţi bine. Senzaţia “Mamă-ce-bou-e-ăsta” e un indiciu destul de clar că pierzi aiurea un timp în care ai putea face ceva util şi plăcut.
Idem şi cu propunerile. Vino cu idei de activităţi comune. Dacă îi placi, va fi încântat că-ţi doreşti să faci lucruri împreună cu el. Un tip care vine mâine cu tine la The Human Body să admiraţi cadavre trase la ţiplă e un tip care nu se dă în lături de la tâmpenii spontane care fac viaţa frumoasă. Dar nu ai cum să afli asta dacă nu-i propui lucruri.
5. Nu face dragoste din prima seară!
Îmi pare rău, dragă bunică, dar dacă pe mine mă atrage cu adevărat un tip, voi face dragoste din prima seară. Bine, în cazul meu lucrurile sunt mai complicate – încerc să-l tot întâlnesc pe om în contexte neutre, cu multă lume, până mă conving că e un tip ok. Şi chiar dacă nu e, n-are sens să cultivi o rămăşiţă de “cum ar fi fost dacă ar fi fost”.
Deci, dacă te atrage un om, nu merită să pierzi multă vreme. Pentru că foarte mulţi bărbaţi sunt în stare să-ţi joace veritabile piese de teatru în trei acte, cu două pauze, înainte să te “aibă”, iar tu rişti să te amorezezi lulea de cineva care, de fapt, nu există. De-abia după ce ajungi în patul lor, îşi etalează adevărata gentileţe sau adevărata meschinărie. Iar un şoc care vine peste o vagă simpatie este mult mai mic decât unul care vine peste un sentiment bine consolidat şi aprofundat.
Pe de altă parte, dacă nu te atrage, repetă după mine: “Dragă Vasile, nu avem chimie. Hai să nu ne pierdem vremea reciproc!” Tu crezi că-i menajezi sentimentele minţindu-l; el se consideră tras pe sfoară şi dus cu zăhărelul.
1 comentariu