Intr-o buna zi, in Londra, poti auzi sunetul oalelor topindu-se. Intr-o cafenea, se poate auzi sunetului jazz- ului. Cu mersul masinilior, se poate auzi beat-ul de hip-hop si bass. Din magazinul de viniluri de vis-à-vis se aude un ritm vechi de reggae si, acasa, de la televisor ritmurile de R’n’B.
Nu se intampla in fiecare zi, dar intr-o viata de om, fie si una scurta de nouaspreze ani, istoria sunetului urban atat de puterica si dulce, poate intra in sange si acea persoana sa se dezvolte muzical mai repede decat ai crede! Poate fi o fata, de culoare sau nu. Poate fi amuzanta, desteapta, idealista si cu aptitudini catre muzica.
Poate ca suna ca o cantareata de jazz din anii ’40, dar foloseste beat-uri li versuri ce o evidentieaza. Stilul ei nu lasa loc de candoare: ea traieste in lumea gentilor Gucci, a lenjeriei Diesel, tocurilor inalte, si a multiplelor complexitati din relatia femeie-barbat a anilor 2000. UIta de temele depasite de altadata:
Amy a primit prima e chitara cand avea 13 ani. Mama ei, nascuta in Brooklyn si crescuta in Londra, a fost atrasa de folk si cum era normal, Amy a inceput sa zangane o acusica la chitara. Carole King si James Taylor si-au facut simtita prezenta in casa familiei, dar Amy a fost atrasa de gusturile tatalui ei pentru jazz. Sub tutele tatalui ei, ea a fost expusa la piesele unor artisti precum Sarah Vaughn si Dinah Washington ("tata a sustinut intotdeauna ca el a descoperit-o!"). Multumita bunicii ei, Amy a cunoscut, de asemenea, si Frank Sinatra.
Ca orice copil talentat, ea a trecut prin mai multe faze. Like any inquisitive, talented city kid, she went through phases. A trecut prin faza phase. A avut o deviere catre Hendrix. Intercatiunea cu muzica a fost intrerupta in timpul frecventarii scolii Sylvia Young. A fost exmatruclata pentru indiscipline si pentru ca purta piercing in nas. Mutarea la o scloala de fete din sudul Londrei nu a ajutat-o sa se schimbe, dar a dus accidental la imbunatatirea tehnicii ei de instrumentalist.
"Deoarece uram scoala, m-am refugiat in muzica. In fecare pauza era in sala de muzca, acntand la pian sau la chitara".
Cand a scapat, Amy a inceput sa studieze mai indeaproape jazzul. Sunetele standard invatate in scoala sunau prafuit in comparatie cu versiunea jazz. Trecand prin artisti precum Ella si Dinah, artista si-a creat drumul catre mai marii acestui gen.
"Cred ca libertatea acestui gen m-a atras" spune Amy. "Nu neaparat avantgardismul.Puteau auzi tot in jazz, doat obe, bas, o trompeta sau un pian… Asta a fost!. Patru elemente atat de simple care, impreuna, parca te faceau sa zbori. Mi s-a parut foma cea mai pura sau o muzica pus si simplu frumoasa. Muzica de acum, in pare parte, nu stiu daca poate fi numita muzica!."
In 2006 a urmat lansarea albumui Back To Black. Pentru artista, muzica nu este doar un mechanism de aparare, ci chiar viata ei.
South Bank Show Award, Ivor Novello, Mojo, Glamour, Elle Style Award, Mobo, MTV Europe’s Artists’ Choice Award and Q Award pentru Album of the Year.