Cu puțin ajutor din partea serialului Stranger Things, coafura anilor 80 este din nou un hit spre surprinderea și consternarea multora dintre noi.
Ziggy Stardust al lui David Bowie era tuns așa, Andre Agassi și-a ținut freza sub control cu o bandă elastic iar mulți alții s-au lăsat cuceriți pe vremuri de chica în trepte. Inspirată parțial din serialul TV cu foarte mult succes Stranger Things și de un aspect de „fotbalist al anilor ’80, prezentat la perfecțiune în documentarul recent Diego Maradona, coafura a fost reinventată pentru secolul XXI ca o declarație a fluidității de gen și errr, la mișto.
Ceea ce a început ca o glumă a devenit apoi rapid un trend în tunsori și acum sunt mulți frizeri și coafeze care spun că tund oamenii astfel de cel puțin două ori pe săptămână. Chica este foarte prezentă pe podiumurile festivalurilor de modă și pe covorul roșu sau pe coperțile revistelor. Tina Outen, o stilistă renumită a revistei Vogue, consideră că tunsoarea poate fi foarte modernă și, de asemenea, politică; o declarație de androginie. „Există un sentiment de libertate în industria modei și suntem într-o eră în care ne place să ne jucăm”, a spus ea. Celebrul coafor Charlie Le Mindu a fost de acord. „Funcționează pentru fiecare gen. O vedem tot mai mult pe străzi “, a spus el. O altă explicație a noului trend constă în faptul că ea, chica, batjocorită de mulți, este un protest împotriva frumuseții convenționale.
Scurtă istorie a tunsorii despre care se spunea că e despre afaceri în față, petrecere în spate – și care a tot fost modificată pe parcursul anilor pentru a se potrivi cu purtătorii. Numele în sine (în engleză) – mullet – se referă la clasicul Mullet Head al Beastie Boys din 1994 pentru a populariza termenul. Dar, după cum aflăm mai departe, tunsoarea denumită alternativ „Cascada din Kentucky” a existat cu mult înainte.
În cartea sa Mullet Madness (Nebunia chicii), scriitorul Alan Henderson spune că până și popoarele preistorice ar fi descoperit probabil latura practică a tăierii părului în trepte și scurt în față pentru a-l ține departe de ochi, în timp ce faptul că în spate el rămânea lung le menținea gâturile calde și protejate de ploaie. Există, de asemenea, statui grecești care datează din secolul 6 î.Hr., care arată că se purta chică și la începutul culturii occidentale. Și romanii o purtau. Iar în secolul al XVI-lea, războinicii hitiți împreună cu asirienii și egiptenii erau tunși asemănător.
În SUA, stilul datează încă de pe vremea triburilor nativilor americani care combinau adesea aspectul general și considerat acum modern al chicii cu cel al tribului Mohawk. Apoi, președintele Benjamin Franklin, care la sfârșitul secolului 18 a purtat o chică stil „craniu”, adică era chel pe partea de sus a capului și cu păr lung în spate. Aparent a crezut că, cu acest aspect ușor ascuțit, ar putea fermeca Franța pentru a o face să mărească sprijinul financiar și diplomatic pentru America.
În cultura pop, chica a devenit un adevărat hit – deși fără un nume propriu foarte cunoscut în anii 70. A apărut glam rockul, cu Ziggy Stardust al lui David Bowie, al cărui păr se apropia de gât, tuns în cascadă și de culoarea portocaliu morcov. Bowie a fost cunoscut pentru stilul său androgin de-a lungul carierei sale și cumva totul părea să aibă legătură cu acea tunsoare: o fuziune de stiluri feminin și masculine care de obicei erau în mod traditional deosebite prin lungime.
În același deceniu, a apărut părul tuns chică al lui Rod Stewart ceva mai spectaculos și mai lung în spate. Apoi Paul McCartney și rockerii glam cu chitare în formă de V. După cum se dovedește, acesta a fost doar un pas pentru ceea ce urma să apară. Așa ajungem în anii de glorie ai chicii: anii ’80. Adolescenții aveau postere ale lui Patrick Swayze în Dirty Dancing, apoi s-au orientat spre Kiefer Sutherland în The Lost Boys, preluând practic aspectul iconic al unui adolescent rebel.
În anii 80, chica a transcendat cultura. Toată lumea, de la James Hetfield de la Metallica până la Billy Ray Cyrus era tunsă așa. Indiferent dacă erai cântăreț de metal sau country, yuppie sau punk, om de afaceri sau motociclist, chica era un element principal al frezelor. Deși stilul a fost văzut predominant la bărbații cauzazieni – cu excepții notabile precum Guy Richard – o mulțime de figuri feminine l-au preluat, printre cele mai notabile fiind Cher, Jane Fonda și Joan Jett.
În anii 90, tendința și-a început declinul constant. Este greu de precizat ce anume a determinat această schimbare de opinie, dar cumva, în cultura populară stereotipul chică înfățișa familiile cu venituri reduse din orașele industriale sau țăranii din baruri obscure. Chica devenise ceva murdar și de nedorit. Vedetele pop au renunțat la chică, coafura a devenit repede tabu, o sursă de jenă pentru persoanele care odinioară o purtau cu mândrie. Bono, Mel Gibson, Rob Lowe și-au reconfigurat aspectul rapid și toată lumea a uitat de chică. Până iată, în 2019.