Inca o saptamana cu filme cam slabute. Am ales Robin Hood oferindu-mi ca motivatie un posibil raspuns la intrebarea : Mai era nevoie de inca unul ? Si mai ales, de unul de aproape doua ore si jumatate ?
Ce ma asteptam sa vad : oameni barbosi in haine murdare, arcuri, sageti, plan strans de sageata care tasneste ( se poate altfel ?!), multa padure, peisaje frumoase din elicopter, urlete, fuga, vanzoleala, cai, multe cadre scurte si rapide, replici puerile de film american cu erou, istorie macelarita, un sarut din ala de ti se strapezesc dintii, etc… nu a fost tocmai ceea ce am si vazut.
Istoria e macelarita, da. Dar cui ii pasa, sincer, cand facand un mic research de om serios am aflat ca Richard Inima de Leu n-a murit in lupta, ci in urma unei cangrene cauzate de o sageata trasa de un baietel razbunator, intr-o dupa-amiaza linistita. Si ca in plus vorbea doar franceza si era homosexual. Nu tocmai ingrediente de baza pentru un film de actiune.
Asa ca povestea porneste cu putin timp inainte de moartea glorioasa a regelui englez, in vremuri de grea rastriste, si il transforma pe Robin Hood intr-un luptator pentru libertate si valori moderne, mult peste zona « luam de la bogati si dam saracilor ». Pana la urma, o legenda e o legenda, asa ca nu o sa fac prea mult caz. Mai ales ca regizorul are in preproductie un film documentar, numit « The Real Robin Hood » ! Sa-l lasam deci sa ne minta.
Cai sunt, oameni barbosi, pletosi, cu haine jegoase sunt si ei, arcuri, sageti, padure, totul bifat. E si Lady Marion, Cate Blanchett, convingatoare in prima parte a filmului, unde se pastreaza seaca, rece, inaccesibila. In partea a doua insa, atitudinea razboinica, compensata de cea romantata, de indragosteala, o duc in zona banala a sarutului de care ziceam. Bifat si aici. Batai sunt. Cadre scurte, rapide, pe uscat, din aer, in apa, prin fum, peste tot. Ca doar nu s-a antrenat Ridley Scott degeaba atata timp ( vezi Kingdom of Heaven, The Gladiator, Black Hawk Down).
Dincolo de o trimitere cam de prost gust la holocaust, secventele de lupta sunt relativ obositoare, mai ales ca de multe ori nu persita decat printr-un concert de tipete, plescaituri, pocnituri, icneli, deci nimic vizual. E de remarcat cum Scott reuseste sa faca atata violenta sa para cumva material Disney.
E si serif din Nottingham, dar mai mult nu e, ceea ce dupa inca putin research pare foarte interesant – personajul principal al scenariului original era chiar seriful, directia fiind una favorizanta pentru acesta si mai putin pentru Robin Hood. In varianta filmata insa, seriful apare doar cat sa aflam ca, la nevoie, mama lui a fost frantuzoiaca. Iar structura narativa este cea standard, fara serif dar cu mare infruntare mare la final.
Ce este insa si este de bine ? Max von Sydow. William Hurt. Russell Crowe. La 45 de ani, cu aerul lui de om serios, solid, de barbat din ala cum nu se mai fac decat pentru filme de Ridley Scott, este poate cel mai convingator ( minus accent) Robin Hood pe care l-am vazut pana acum,. Felul rapid si unic ( as in o singura data) in care ii livreaza lui Marion un « te iubesc », sarind in sa si lasand o dara de praf in urma spune clar ce are de spus : « Draga mea, sa fim seriosi, asta nu e filmul cu Kevin Costner si Bryan Adams » . Si nu este.