Să o clarificăm de la bun început: iubesc Roma, deci risc, îndrăgostită, să vă rătăcesc în metafore și deliruri despre baroc. Pentru că o iubesc așa mult, pentru că sunt una între milioanele care simt la fel, așa cum merită Roma să fie iubită, am să fiu totuși la obiect. Eu voi veni cu tehnicalitățile. Roma – cu minunile.
Mai întâi, încălțările pentru Roma: pantofi de sport ori sandale zdravene, după facultăți și după sezon.
Roma e mai toată pavată și, tocite ca niște măsele, pietrele cubice exclud orice toc. Sanpietrini se numesc ele, pietrele, adică sfinți-petre, căci pășești pe străzile pe unde și Sfântul Petru se poate să fi trecut.
- Pornește dimineața devreme.
- Salută cu „ciao“, tutuiește degajat vânzătorul de ziare, o să facă la fel. Apropo, majoritatea italienilor, ca și majoritatea francezilor, nu se înghesuie să vorbească english.
- Cumpără-ți o hartă a Romei și nu o deschide.
- Ia-te după busola ta cardiacă.
- Mănâncă înghețată.
- Mănâncă portocale roșii – impostoarele din supermarketurile românești nu au nici o legătură cu ce înseamnă o portocală de Sicilia.
- Åži, dacă veni vorba de patrie, un pont mai amar: vă sfătuiesc să nu mergeți la Roma din noiembrie până în februarie, căci asta ar presupune, la întoarcere, o revenire prea abruptă și cam tristă în griul românesc, direct din Roma aurie și verde.
- Trastevere: rătăcește-te.
- Piazza din San Pietro: inspiră adânc, ești chiar aici. Pinii meditareneeni: dau grație oricărei linii de orizont roman – ține-i minte, nu-i nimic mai elegant pe lumea asta.
- Chiesa del Gesu: intră pregătit pentru un vertij.
- Piețele: alege-ți una, fă-o a ta. A mea e Piazza Navona.
- Pentru doamne și dudui: așteaptă pauza de prânz într-o piață – Piazza di Santa Maria in Trastevere, Campo de Fiori sau unde vrei tu: spilcuiți alla romana, gelați ca niște fotbaliști, frumoși de tot, pentru cine gustă genul.
- Zâmbește liniștit oamenilor care îți plac, e voie – dar îmi face impresia că fraza aceasta din urmă e exact în plus: în Roma vei zâmbi mai mult decât îți stă în nărav. Vei fi mai liber, mai simplu, mai natural. Åži, cu un bumb de noroc, mai îndrăgostit.
- Åži, dacă tot fac pomană electorală cu ponturi, iată-l și pe singurul care contează cu adevărat: Giardini degli Aranci – Grădina portocalilor. Pe Monte Aventino, adică una dintre colinele Romei, urcă pieziș un drum pietruit, Clivo di Rocca Savella. Mărginită de parapete graffitizate (inclusiv Kilroy a fost pe acolo), destul de nebătută de turiști, străduța vă amăgește că nu e mare chestie de capul ei. În culmea dealului și în continuarea străzii vine însă surpriza. Paciență. Câteva vile în soare, câteva biserici romanice, un alt ultim parapet și ați ajuns la cea mai cunoscută grădină necunoscută a Romei, Giardini degli Aranci. Simplissimă. Cu pini mediteraneeni și, sub ei, portocali. Are o singură alee, în lungul grădinii, îmbrățișată sub frunze și portocale (necomestibile). Iar la capătul aleii, exact pe linia de mijloc a grădinii, o să vezi ce te aștepți mai puțin. O să zâmbești. Eu zâmbesc de pe acum.
Anca Pol, 27 de ani (născută și crescută la Târgu Mureș, absolventă de Jurnalism la Cluj, trecătoare prin București și alte capitale, rezidentă în Timișoara, parte a echipei de organizare a Fetivalului PLAI) a povestit pentru Cotidianul rătăcirile, vertijurile și zâmbetele căpătate la Roma.
Vinerea, Cotidianul vă oferă „Cele mai iubite orașe ale lumii”, o colecție publicată cu sprijinul Romtelecom și vândută, împreună cu ziarul, la prețul de 12,9 lei. Exemplarele pot fi comandate separat, la un preț special, sau cu abonamentele Cotidianul , pe shop.cotidianul.ro