Au trecut mai bine de 20 de ani de la realizarea filmului „Moromeții“, iar Moromete și Catrina au îmbătrânit. Sunt în fața noastră; ea în cămașă de noapte, el în pantaloni de stofă, ie și-un pulover larg, uzat, gri.
Momentul pare incredibil. Parcă am fi parcurs anii, am fi intrat în film și ne-am trezit cu Moromete și nevasta lui în față, ceva mai bătrâni, dar cu aceleași gesturi. Poate doar cu ceva mai multă tehnologie și cu… ochelari de vedere.
– Da’ am filmat dimineața devreme? Nu cred că ne-am trezit așa de devreme, spune Luminița Gheorghiu în timp ce urcă, într-o cămașă lungă de noapte, treptele casei nr. 52 din Muzeul Satului.
– Am filmat, am filmat. Åži dimineața de tot, răspunde Victor Rebengiuc cu ochii într-un laptop în care e o secvență din „Moromeții“, iar lângă tastatură stă celebra pălărie neagră.
Cred că nu există privitor de filme care, odată fascinat de povestea de pe ecran, să nu se fi gândit: cum ar fi să mă întâlnesc față în față cu personajele? E magia filmului: te ia, te duce într-o poveste și te simți parte din ceea ce se întâmplă.
Dar oricât de mult ți-ar plăcea ceea ce vezi, bunul-simț și rațiunea îți spun că nu se poate întâmpla să stai pe bune cu personajele acelea în față, la zeci de ani distanță de la lansarea filmului. Ei bine, s-a întâmplat la început de octombrie când dna Gheorghiu și dl Rebengiuc au recreat o secvență din filmul lui Stere Gulea, „Moromeții“, ca parte din proiectul „Fotografi și filmele lor preferate”.
Așa am realizat că atunci când poți să atingi personajele dintr-un film, emoția te lovește în stomac, îți ții respirația și te uiți cu uimire-bucurie la toți cei din jur ca să îți iei repere ale realității și să-ți păstrezi într-un loc bine așezat, amintirea. Åži mi-am spus că avem cea mai frumoasă meserie din lume. Pentru noi, imposibilul – să atingi un personaj dintr-un film – devine realitate de multe ori.
În noiembrie avem ediția Tabu cea mai dragă mie, cea despre film, și vă întâlniți cu câteva personaje memorabile, precum și cu oameni-personaj. Veți descoperi că Laura Cosoi e o luptătoare, că Diane Lane e romantică la fel ca în filmele ei și că între actori și regizori se transmit emoții incredibile.
Sper să vă bucurați de reîntâlnirea cu fiecare dintre ei, dar dacă e să vă doresc cu adevărat ceva e să vi se întâmple cumva să intrați într-un film preferat. Cum ni s-a întâmplat nouă într-o după-amiază de octombrie.
P.S. Toată luna veți găsi pe blogul meu (bazavan.tabu.ro) momentele magice în care m-am întâlnit cu personaje de film sau teatru de-a lungul anilor.
1 comentariu