In drum spre casa am decis insa sa depasesc conditia de om plictisit de moarte de cliseele americane si sa incerc enumerarea catorva, bifand pe drum conditiile pe care Salt a incercat (si a reusit pe deplin !) sa le satisfaca, pentru a fi inca unul din acele big boom boom bang bang bullshit movies.
1. Sa aiba in distributie un star. Producatorii lui Salt l-au vrut initial pe Tom Cruise. Cruise, intr-un moment nesperat de decenta, si-a amintit ca a mai facut un film ca asta ( de cel putin 3 ori ! ) si a zis ca e cam mission impossible. Asa ca producatorii au facut casting de Tom Cruise. Si s-a ales Angelina Jolie. Si ea star, si ea om de actiune, plus, minus cativa centimetri ( plus 3 cm). Deci bonus.
2. Sa inceapa cu starul distrus sau macar adus la nivelul nostru, al oamenilor care dau ceva de facut stomatologilor si care nu au multe sanse sa ajunga pe coperta unei reviste (exceptandu-le pe cele despre animale si pescuit de agrement. poate.) In Salt Angelina/ Evelyn Salt este batuta in secunda doi de coreenii aia rai din nord care o dezbraca pana la dessurile ei alb-dantelate si dau. Desi ii fac un ochi de comanda, o lasa totusi sexy cum e ea de fapt si cum de abia asteptam sa o vedem in continuarea filmului.
3. Pe filiera Commando pentru fetita mea pe care de curand am primit si Commando pentru copiii mei fara fata ( Inception) vine si Salt, un fel de Commando pentru sotul meu. Sotul/ August Diehl este german si arahnolog de renume mondial – el reuseste sa o scoata pe Salt din Coreea de Nord, taram in care doar arahnologii mai au acces, lucru de altfel perfect plauzibil si care, evident !, il face pe domnul Salt sa fie foarte pretuit in randul serviciilor secrete. Oricum am da-o, familia trebuie sa fie valoarea suprema americana si pentru ea sa se bata toti (in ciuda faptului ca hapsana Rusie se tot incapataneaza sa se infiinteze in inamic).
4. Sa fie foarte incalcit si sa aiba o logica ionesciana. Mama Rusia, paienjenii, agentii CIA, camioanele, caciulile de blana rusesti de pe autostrazile americane, Angelina Jolie, nimeni/nimic nu e ceea ce pare- au contraire si pe principiul « daca apare un paianjan, sigur el este implicat in moarte presedintelui rus ». Ramane totusi exceptia sotului impartit intre germanitate si entomologie, care este exact ceea ce pare.
5. Odata revenit la statutul de star, eroul sa ii bata pe toti mar. Tot serviciul secret american e redus la o gramada de fetiscane rigide in care Angelina/Salt da ca bila prin popice. Daca aparea Tom Cruise si pe el il facea praf. Pana la ultimul centimetru.
6. Montajul sa mearga pe principiul scenariului – cat mai multe, cat mai repede. Sa se taie cadrele nebuneste, pana cand ochii spectatorului fac hiperpirexie. Dar totusi cu rost – Angelina Salt da un concert de acrobatii fara sa scape nesarit niciun mijloc de transport in comun – sus pe camion de 10 de tone, jos, sus pe remorca de 5 tone, jos, van, masina de teren, elicopter, lift, spune-l si Angelina il sare. Totul montat repede si frumos. Exista aici doua merite pe care filmul le are si care trebuie mentionate – efectele speciale sunt minime iar doamna Pitt a efectuat, se pare, multe din sarituri pe bune. Jos palaria. Si sus !
7. Dialogurile sa sune important si serios, ca si cum filmul este si o lectie de viata. Pe aceasta linie Salt livreaza cateva din cele mai penibile replici, recomandandu-se calduros pentru vizionari cu prietenii – intr-o discutie apoteotica Ted Winter/ Liev Schreiber, nemesisul lui Salt, ii aduce aminte acesteia ca ea termina mereu prima. Profesional vorbind. Restul dialogului continua nesperat de serios, rectiliniu ca un EKG de pacient trecut in lumea celor drepti.
8. Sa se termine in coada de peste – daca se vinde bine chifteaua, sa se mai faca una. Daca nu, oricum a mai apucat fata aia frumoasa sa mai sara o data pe final. Din elicopter. Pana acum insa, daca e sa ne luam dupa cifrele din boxoffice-ul american, sotia arahnologului german se va intoarce.
Old salt se pare ca inseamna marinar experimentat. Ar putea fi explicatia titlului, dincolo de omonimia evidenta. In ceea ce priveste arahnologia, complexul american vis-a-vis de Rusia, presedintele alb al Statelor Unite, limbajul de lemn, obsesia producatorilor de la Hollywood cu subiecte de acum 20 de ani, tratate ca pe vremea lor, coloana sonora cu iz de hardcore pentru pensionari, nu pot spune decat ca exista chiftele si chiftele. Aici avem de a face cu una cam nesarata.