Cultul pupatului de mâini la români nu încetează să ne uimească deși, dacă te gândești mai bine, este ceva ce ne definește socio-cultural.
A fost furie zilele trecute pe rețelele de socializare după festivismul agresiv al Simfoniei Lalelelor de la Pitești. La eveniment au participat doi oficiali ai Guvernului României, premierul Dăncilă şi ministrul de Interne Carmen Dan. Baie de mulțime, copii cu flori, oameni pupând cu patimă mâinile celor două doamne. Cu o patimă demnă de cazuri mai nobile spun gurile rele. De ce pupăm mâinile politicienilor se întreabă alții, ce e cu atâta servilism afișat cu mândrie – spun alții. Au apărut chiar și compilații cu mâini diverse pupate pe parcursul anilor cu ocazia unor festivități neaoșe.
Să spunem că, în cazul mâinilor doamnelor, gestul poate avea un simbol de cavalerism ușor prăfuit ce-i drept dar în fine, respect conservator față de sexul slab.
Dar să nu uităm, oamenii pupă și mâinile politicienilor bărbați. Spre exemplu cea a lui Boc în urmă cu niște ani.
De unde obiceiul ăsta, de ce în 2018 oamenii mai simt nevoia să-și manifeste recunoștința, prețuirea, bucuria, pupând o mână celebră?
Fidelitate și supunere
Pupatul mâinii era considerat un gest formal de supunere, un gest mai mult diplomatic de asigurare a devotamentului cuiva. Se pupa pecetea inelelor care reprezenta autoritatea celui care purta inelul. Gestul a fost unul cât se poate de comun în Europa până în secolul 19 inclusiv. Apoi, în secolul 20, a fost înlocuit de strângerea de mână. Totuși, fostul președinte Jacques Chirac a rămas în istorie cu semnătura aceasta puțin ciudată – pupatul mâinilor ca gest diplomatic.
În 2016, o poză și un filmuleț cu consilierul judeţean Alexandru Bănică din Prahova care pupa mâna președintelui PSD proaspăt ales președinte CJ Prahova – Bogdan Toader (mult mai tânăr decât el) au făcut deliciul presei. „Am fost şi eu surprins de gest, mi-am retras imediat mâna şi l-am luat în braţe “, declara Bogdan Toader, preşedintele CJ Prahova despre episodul de atunci. Gestul l-a tulburat chiar şi pe protagonistul acestuia care, după ce fotografiile au ajuns în toată media, se pare că s-a reapucat de fumat după câţiva ani de pauză.
Religie și stat
În religie e foarte comun ca, atât la catolici cât și la ortodocși,oamenii să pupe mâna preoților. Se spune că nu are legătură doar cu respectul pentru reprezentantul bisericii ci și cu respectul pentru trupul lui Cristos. În fine, este un ritual des întâlnit mai ales la ultimii. Și cum la noi jumătate din țară este obsedată de religie iar religia a mers mereu mână-n mână cu statul nu e de mirare că reprezentanții statutului devin un soi de sfinți cu mâini potrivite pentru pupat. Plus, rămâne un obicei greu de dezvățat, într-o țară care încă mai suspină după aristocrație, un obicei de a continua relațiile de vasalitate poate fi până la urmă normal. În epoca medievală cel care depunea omagiul și se angaja în fața nobilului să-și respecte datoriile în schimbul feudei depunea și un pupic discret pe mâna stăpânului.