Locuitorii din Okinawa sunt unii dintre cei mai sănătoși și fericiți oameni din lume. Relațiile sociale solide și mâncarea bună ar putea fi secretul lor.
În satul Ogimi, situat în zona rurală nordică a insulei Okinawa, există o mică piatră de demarcație pe care sunt inscripționate câteva propoziții în japoneză. În traducere, ele sună cam așa:
La 80 de ani, ești doar tânăr. La 90, dacă strămoșii tăi te invită în rai, roagă-i să mai aștepte până faci 100 — atunci poate te mai gândești.
Nu e o bravadă. La ultimul recensământ, 15 dintre cei 3 000 de săteni din Ogimi erau centenari, iar 171 aveau în jur de 90 de ani.
Chiar și în Japonia, unde momentan sunt peste 70 000 de oameni care au 100 de ani sau mai mult, această statistică este remarcabilă.
Înainte de Covid-19, călătorii începuseră să descopere acest loc. Masataka Nozato, care lucrează la biroul municipal din Ogimi spune că orașelul, deși s-a aflat multă vreme în afara circuitului turistic, a început să întrezărească o ușoară creștere în rândul vizitatorilor curioși de longevitatea localnicilor.
Insula din sudul Japoniei, Okinawa, este unul dintre cele cinci locuri din lume pe care autorul și exploratorul de la National Geographic, Dan Buettner, o numește „zonă albastră”. Cu alte cuvinte, Buettner consideră ca fiind „zonă albastră” orice regiune în care oamenii trăiesc cele mai lungi și mai fericite vieți.
În lista zonelor albastre mai sunt incluse locuri precum Sardinia (Italia), Nicoya, (Costa Rica), Ikaria, (Grecia) și Loma Linda, (SUA).
O călătorie spre Okinawa sau orice altă zonă albastră este irealizabilă în aceste vremuri, dar putem măcar afla lecțiile de supraviețuire și prosperitate în vremuri dificile, precum o pandemie, pe care aceste locuri le oferă.
Orice cultură longevivă din lume traversează perioade dificile.
Dan buettner
Au trecut prin războaie, foamete și au fost tulburați din motive similare cu cele pe care le întâmpinăm și noi acum, iar asta este o lecție pentru noi toți.
DAN BUETTNER, autor și explorator pentru National Geographic
E genetic
De la ce se trage istoria vieții longevive de pe această insulă? După Crain Willcox, profesor de sănătate publică și gerontologie la Universitatea Internațională Okinawa și unul dintre investigatorii principali ai longevității okinawezilor încă din 1975, există trei factori majori: alimentație, practici sociale și genetică.
În proporție de două treimi este vorba de dietă și stil de viață, în rest este genetică. General vorbind, ai nevoie de gene bune dacă vrei să ajungi să trăiești o sută de ani, nu doar de o dietă sănătoasă. Okinawa are un avantaj genetic față de alte părți ale Japoniei, dar longevitatea membrilor unei familii chiar e o regulă pe aici.
CRAIN WILLCOX, profesor de sănătate publică și gerontologie
Mâncarea ca medicină
Pe lângă gene, locuitorii din Okinawa se disting și printr-o practică alimentară. Dacă mergi la un restaurant tradițional cu specific okinawez din Tokyo sau la unul turistic din Okinawa, în meniu vei găsi porc și alcool la fel de tare ca cel din restul Japoniei. Awamori, băutura spirtoasă a regiunii are o concentrație de 40%, dar asta nu este reprezentativ pentru populația autohtonă a insulei.
Profesorul Willox spune că, în termeni de prevenire a cancerului și a bolilor cardiovasculare, dieta okinaweză propune mai mult de 5 porții pe zi de fructe și legume și include mai mult pește proaspăt decât carne.
E o vorbă în Okinawa, nuchi gusui, care înseamnă „lasă ca mâncarea să fie medicina ta”.
CRAIN WILLCOX
Cartofii dulci, pepenele galben, alimentele bogate în caroten precum algele, legumele verzi și fructele din dietă, toate sunt «anti-îmbătrânire» pentru că reduc inflamațiile și stresul oxidativ.
CRAIN WILLCOX, profesor de sănătate publică și gerontologie
Hrana tradițională din Okinawa este foarte bogată în nutrienți, dar săracă în calorii, iar asta este ideal. Cartoful dulce, mai degrabă decât orezul alb, a fost un aliment de bază în Okinawa până în anii ’60.
Într-un laborator, dacă reduci numărul de calorii din regimul zilnic al mamiferelor, ele vor trăi mai mult, spune Willcox.
Un deficit energetic persistent atrage după sine dezvoltarea unui mod de auto-conservare. Te adaptezi pentru a converti o mai mare parte din mâncare în energie utilă și, astfel, stimulezi enzimele care favorizează longevitatea.
Au grijă unii de alții
Viața pe o insulă este cu mult diferită de cea din restul Japoniei. Climă subtropicală, ierni blânde. Okinawezii trăiesc pe această insulă de-o rară frumusețe peisagistică și au reputația de a fi… înceți. Atitudinea relaxată față de punctualitate, aici e cunoscută ca „timpul Okinawa”.
Bashōfu ca ikigai
Societatea este structurată în așa fel încât localnicii vârstnici au ikigai, adică un scop în viață. Una dintre îndeletnicirile specifice insulei și, mai ales, satului Ogimi este țesătoria. Bashōfu este o metodă artizanală de a țese materiale textile din bashō, o fibră japoneză naturală, produsă dintr-o specie de bananieri.
Procesul de curățare a fibrelor, precum și pregătirea ațelor este realizată de grupuri de femei în vârstă. Nu este doar o formă de a rămâne activ social, ci le oferă țesătorilor și țesătoreselor un supliment financiar la venitul lor, ceea ce contribuie la economia satului.
În mod natural, centrul Bashōfu este condus de o persoană de 98 de ani dintr-o familie plină de centenari.
Moai sau pasiuni comune
Apoi, mai e felul în care societatea oferă un sprijin prin moai. Este vorba de un mecanism social din Okinawa care creează grupuri de oameni cu interese comune, lăsându-i să-și dezvolte conexiunile emoționale.
Buettner spune că acesta este un element crucial pentru o viață longevivă.
Singurătatea pentru un om e la fel de rea ca fumatul.
DAN BUETTNER
Takashi Inafuku, șeful unuia dintre cartierele din Ogimi, face parte din două moai — unul cu un grup de prieteni de școală și altul cu foști colegi de muncă.
Sunt locuri în care se petrece un schimb de informații ș comunici cu alții. Cred că participând la moai, având un hobby comun și lăsând de-o parte stresul, îți poți prelungi viața.
TAKASHI INAFUKU
Willcox notează că apartenența la mai multe moai este o practică comună.
Știu un om din Ogimi care e în șapte. Și oamenii sunt loiali moai-ului lor. Am întâlnit un grup de femei de 80 de ani pe o insulă, care erau împreună într-un moai de când erau în școala primară. Sunt și eu însumi într-unul — interesul nostrul comun este slow food.
CRAIN WILLCOX, profesor de sănătate publică și gerontologie
Okinawa pe timp de pandemie
Comuniunea este foarte importantă în timpurile pe care le trăim. Cu 3 280 cazuri de Covid-19 în Okinawa, la 30 octombrie, mai multe moai-uri se adaptează. În noua normalitate dintr-un moai se pune accentul pe purtarea măștilor de protecție, folosirea dezinfectantului pentru mâini și evitarea spațiilor închise și a locurilor aglomerate.
Adițional acestor precauții, unele moai se desfășoară online și chiar la scară globală. Termenul moai s-a răspândit și în afara Japoniei, în diverse comunități, unele dintrele ele fiind cluburi virtuale de întâlniri, care îi ajută pe oameni să păstreze legătura.
sursa: un articol de Rob Goss pentru National Geographic